Cea mai dinamică piaţă de capital a momentului, cea chineză, a adus în ultimul an câştiguri de peste 100%, iar previziunile analiştilor indică şi pe viitor un potenţial enorm de creştere. Deja nu mai este un secret pentru nimeni povestea menajerelor chineze care şi-au dat demisia pentru că au câştigat o mulţime de bani la bursă. Menajerele nu reprezintă însă decât o mică parte din tabloul complet al pieţei de capital din cea mai mare ţară a lumii, marcat mai a
Cea mai dinamică piaţă de capital a momentului, cea chineză, a adus în ultimul an câştiguri de peste 100%, iar previziunile analiştilor indică şi pe viitor un potenţial enorm de creştere.
Deja nu mai este un secret pentru nimeni povestea menajerelor chineze care şi-au dat demisia pentru că au câştigat o mulţime de bani la bursă. Menajerele nu reprezintă însă decât o mică parte din tabloul complet al pieţei de capital din cea mai mare ţară a lumii, marcat mai ales de profiturile de miliarde de dolari obţinute de fondurile de investiţii cu plasamente în China.
Deşi a început să atragă atenţia de-abia în ultimul an, piaţa de capital din China are o istorie destul de veche. Actuala Bursă din Shanghai a fost fondată în noiembrie 1996 şi a devenit operaţională o lună mai târziu. Încă din anul 1991, la Shanghai, existau 110.000 de conturi deschise, de trei ori mai multe decât erau în România la sfârşitul anului trecut.
La sfârşitul lui 2005, numărul de conturi ajunsese la 38 de milioane, majoritatea fiind investitori chinezi. Un fapt extrem de interesant este că, dintre aceştia, peste 60% au doar studii primare, o dovadă a popularităţii de care se bucură bursa în China. De asemenea, majoritatea investitorilor au mai puţin de 40 de ani.
Interesul pentru piaţa chineză, manifestat atât de localnici, cât şi de fondurile de investiţii internaţionale, a făcut ca şi valoarea tranzacţiilor să ajungă pe noi culmi, în luna aprilie a acestui an aceasta depăşind, în premieră, valoarea tranzacţiilor de la Bursa din Londra, o aspirantă la titlul de „centru financiar al lumii“ (637 miliarde de dolari la Shanghai, faţă de doar 495 de miliarde la Londra).
Capitalizarea cumulată a companiilor cotate la bursele din Shanghai şi Shenzen a trecut în acest an peste nivelul de două trilioane de dolari, datorită creşterii puternice a preţurilor şi a scăderii cotaţiei dolarului faţă de moneda chineză, yuan-ul.
Deşi capitalizarea pieţei din China a crescut aproape de şase ori în circa un an, premisele continuă să fie favorabile pe termen lung, susţin analiştii. Astfel, până în 2016, capitalizarea totală a companiilor de la cele două burse din China ar trebui să atingă cinci trilioane de dolari, iar în 2020, zece trilioane, potrivit lui Hu Zuliu, managerul general al Goldman Sachs Group Asia Ltd., citat de China Daily. Ca o comparaţie, dacă se poate vorbi de aşa ceva, proaspăt formatul grup NYSE Euronext are o capitalizare totală a acţiunilor cotate de 27 de trilioane de dolari.
Menajere şi miliardare, investitori de succes la bursă
Bursa nu a adus satisfacţii numai menajerelor din China, ci şi altor femei mai cu dare de mână. Averea celei mai bogate femei din lume, Zhang Yin, a cunoscut o creştere spectaculoasă în momentul listării la Bursa din Hong Kong, în martie 2006, a companiei acesteia, Nine Dragons Paper, depăşind la acel moment trei miliarde de dolari.
Aşadar, un tărâm al făgăduinţei pentru orice investitor. Totuşi, nu şi pentru cei din România, se pare. Chiar şi dintre brokerii autohtoni, sunt destul de puţini cei care cunosc mare lucru despre „perla financiară“ a Orientului Îndepărtat. Despre modalităţile de a investi în acţiuni cotate în China, cu atât mai puţin. De altfel, nici site-urile celor mai importante dintre companiile care intermediază tranzacţii la bursa chineză nu sunt prea generoase cu informaţiile, majoritatea trimiţând amatorii către reţeaua de agenţii atunci când vine vorba de deschiderea unui cont.
Un alt impediment este lipsa aproape totală a legăturilor dintre economiile română şi chineză, ceea ce face ca firmele cotate la Shanghai sau Shenzen să nu fie cunoscute absolut de nimeni din România. Poate părea ciudat pentru o ţară ca a noastră, invadată de produse „made in China“, însă explicaţia este că, deocamdată, nu am luat contact decât cu economia chineză la negru sau, în cel mai fericit caz, cu firme mărunte.
Printre puţinele firme chinezeşti care au avut sau au vreo legătură cu România regăsim compania de telecomunicaţii ZTE, cotată la Bursa din Shenzen, şi producătorul de automobile Great Wall Motor Company LTD, care exportă în România marca Hover, cotat însă în Hong Kong. Valoarea de piaţă a ZTE este, potrivit site-ului Bursei din Shenzen, de doar 160 de milioane de dolari, iar cea a Great Wall Motor Company LTD este de 600 de milioane de dolari.
O soluţie care poate le rămâne celor dornici de puţină adrenalină şi care nu mai găsesc o motivaţie în profiturile de la bursa autohtonă sunt fondurile de investiţii mari, europene sau americane, care au plasamente în China. La nivel mondial, există sute de astfel de instrumente de investiţii, iar majoritatea au reuşit până acum să aducă un profit consistent investitorilor de pe urma creşterii de pe piaţa chineză.
232,36%
Cu atât a crescut indicele SSE 50, al celor mai importante companii de la Bursa din Shanghai, între 31 iulie 2006 şi 31 iulie 2007.
