Introducerea „pregătitoarei“ s-a simțit și la nivel economic. În timp ce unii au avut de profitat, alții s-au trezit aproape în pragul falimentului.
Dacă în toamna lui 2010 doar unul din cinci copii de șase ani era înscris la școală, anul acesta lucrurile s-au schimbat radical: 98% din ei vor deveni, peste câteva zile, elevi. Ponderea celor înmatriculați în clasa întâi a rămas relativ aceeași, restul de 80% fiind înscriși în clasa pregătitoare, care a devenit, din 2012, prima clasă a învățământului primar obligatoriu.
Unii au acuzat autoritățile că, prin trecerea la educația preuniversitară cu 13 clase, desfășoară un experiment pe scară largă. „Doar o minte bolnavă poate gândi că cineva ar face experimente de acest gen“, afirma, la începutul anului, Daniel Funeriu, pe atunci ministrul educației. „Măsura a fost discutată încă din anul 2000, dar nimeni nu a avut curajul şi determinarea să o pună în practică. Cine se opune acestei schimbări se opune aducerii la școală a 20.000 de copii în vârstă de șase ani, care astăzi nu sunt cuprinși în învățământ“, mai spunea Funeriu. El arăta că o bună parte a acestor copii nu sunt urmăriți medical ori psihosomatic și riscau să eșueze din punct de vedere școlar. „Părintele“ clasei pregătitoare susținea că, dacă decizia ar fi fost luată în 2000, astăzi am fi avut în România circa 200.000 de copii mai bine pregătiți și o rată a abandonului școlar mult mai mică.
Afectați direct
Dincolo de posibilele efecte pozitive la nivel social, introducerea „clasei zero“ în structura învățământului obligatoriu a reprezentat o adevărată lovitură pentru unele afaceri. „Practic, am pierdut o serie de copii care ar fi rămas cu noi încă un an. Nu este ușor, aveam și noi un business plan care a fost dat peste cap“, explică Milena Timofte, directoarea grădiniței Discover Me, situată în zona Militari din Capitală. Ea spune că a încercat să contracareze efectele negative înființând o clasă pregătitoare. Însă din cauza timpului limitat avut la dispoziție, „aceasta va începe să funcționeze cel mai probabil de la anul“. Totuși, există o rază de speranță: este posibil să crească cererile pentru programul de afterschool. „Problema este că micuților de la pregătitoare trebuie să le facem un program cu totul altfel decât elevilor din clasele obișnuite. Ei nu au teme și, oricum, se plictisesc mai repede“, arată Milena Timofte.
O școală primară a înființat și rețeaua de învățământ privat Butterfly din București. „Pentru că decizia de includere a clasei zero în școala primară s-a luat destul de târziu, dar și din cauza schimbărilor politice din acest an, am demarat procedurile în februarie și de-abia la începutul lui septembrie am primit autorizația de funcționare. Astfel încât nu am reușit să formăm clasele, cu excepția uneia pregătitoare“, spune Mădălina Gîdiuță, managing director. Ea este nemulțumită și că personalul pentru clasa zero a fost instruit foarte târziu, din lipsă de traineri. „Una peste alta, suntem afectați puternic. Să plece 50 de copii dintr-odată nu este deloc ușor. Și sub nicio formă nu vom putea recupera pe partea de afterschool elevii pierduți. Mulți părinți nu-și mai permit să plătească taxele, deși acestea nu au mai crescut în ultimii ani, și preferă să apeleze la alte metode de supraveghere a copiilor după școală“, explică managerul de la Butterfly.
Profituri neașteptate
Există și antreprenori pentru care trecerea „pregătitoarei“ în școli a reprezentat o veste bună. „Pentru domeniul nostru, a fost o adevărată gură de oxigen“, spune Marius Seleușan, administratorul producătorului de mobilier școlar și pentru birouri Distinct Mob din Gilău. Sub avalanșa de comenzi, firma sa a făcut angajări suplimentare în această vară și a investit în utilaje mici, care se amortizează rapid. „Termenul a fost extrem de strâns, așa că am renunțat la concedii și am lucrat în trei schimburi, 24 de ore din 24, pentru a face față. În plus, prețul maxim setat de autorități a fost destul de mic, încât a fost nevoie de un control riguros al costurilor pentru a rămâne pe profit“, explică Seleușan. Totuși, afirmă el, faptul că producătorii români au fost preferați importatorilor a fost o mână de ajutor pentru un sector greu lovit de criză.
Există și reversul medaliei: produsele de mobilier școlar s-au scumpit. „Am lucrat recent la o grădiniță privată în București și am fost nevoiți să cumpărăm scaune și măsuțe la un preț mai mare decât ne programasem. În plus, nici nu au putut să ne furnizeze toată mobila de aceeași culoare“, povestește Dana Tibor, angajata unei firme de amenajări interioare din Brașov.
Și furnizorii de materiale didactice s-au trezit cu un val neașteptat de comenzi din partea unităților școlare. În total, Guvernul a alocat circa 26 de milioane de lei pentru mobilierul claselor pregătitoare, alte aproximativ 23 de milioane de lei fiind alocate obiectelor didactice pentru cei mai mici elevi în cadrul unui proiect de reformare a educației inițiat în 2005 și finanțat din fonduri externe.
Înființarea a circa 5.500 de clase pregătitoare a însemnat, în multe locuri, amenajarea sau renovarea unor încăperi din cadrul unităților de învățământ sau amenajarea unor grupuri sanitare separate pentru cei mai mici elevi. Ceea ce a însemnat o pâine de mâncat și pentru firmele de construcții. Lucrările cu pricina au fost contractate de primării, care administrează spațiile de învățământ, și de cele mai multe ori, susțin surse din administrație, nu s-a mai apelat la licitații, pe motiv de situație de urgență.
Unii întreprinzători din învățământul privat își freacă și ei mâinile de bucurie. „Noi am deschis de curând, iar aproape jumătate din copiii care s-au înscris sau care și-au manifestat interesul pentru noi până în prezent sunt din clasa pregătitoare. Cu alte cuvinte, pe noi ne-a avantajat în mod clar introducerea clasei zero“, dezvăluie proprietarul unui afterschool din cartierul bucureștean Drumul Taberei. Și grădinițele de stat se simt mai bine fără cei peste 100.000 de copii care au plecat la școală mai devreme. Celebre pentru numărul de locuri mult mai mic decât cererea existentă, multe din ele renunțaseră, în anii trecuți, să mai accepte copii sub patru ani. Din această toamnă, lucrurile s-au schimbat.
Pro și contra
Printre părinți, părerile despre „pregătitoare“ sunt împărțite. Dacă unii cred că un copil de șase ani este prea mic pentru a merge la școală, chiar și cu o programă axată mai mult pe joacă, alții, mai ales cei din zonele rurale, unde nu există grădinițe, sau care nu aveau acces decât la unități particulare, sunt mulțumiți. „Dacă se ocupă statul jumătate de zi de el și pe gratis, nu am cum să mă plâng“, spune Mariana, mama unui băiat din județul Giurgiu, care va intra în „clasa zero“ din această lună.
Noua putere politică nu folosește însă niciun fel de nuanțe atunci când vine vorba de noua structură a învățământului primar. Conducerea Ministerului Educației a criticat, recent, lipsa unui studiu de impact, care a făcut ca, pentru a acomoda două generații deodată, multe școli să fie nevoite să renunțe la laboratoare, biblioteci sau chiar la cancelarie. Au existat cazuri în care s-a trecut de la programul în două la cel în trei schimburi, dar și unele în care au fost închiriate spații suplimentare în apropierea școlii.
„Nu este o problemă în sine introducerea învățământului obligatoriu de la șase ani, însă clasa pregătitoare trebuia să rămână la grădinițe, unde existau infrastructura și educatorii necesari“, crede ministrul educației, Ecaterina Andronescu. Ea a sugerat că, de la anul, ar putea avea loc schimbări în ceea ce privește locul și rolul „clasei zero“. „Sper că nu vor bulversa iar lucrurile, că nu știu câtă lume din domeniul nostru va rezista la o nouă schimbare“, spune Mădălina Gîdiuță.
La nivelul Uniunii Europene, învățământul obligatoriu începe de la patru ani, în Irlanda de Nord, Cipru ori Luxemburg, dar și la șapte ani, în Bulgaria, Estonia, Finlanda, Lituania și Suedia. În 22 de state din cele 27 membre ale UE (incluzându-le pe cele mai populate), școala debutează la șase ani sau mai puțin. Așadar, din acest punct de vedere, introducerea clasei pregătitoare nu face decât să ne pună în ton cu majoritatea țărilor de pe continent. Dacă va exista un impact pe termen lung al acestei schimbări și care va fi acela, nimeni nu poate spune încă.
Măsura a fost discutată încă din anul 2000, dar nimeni nu a avut curajul să o pună în practică. Daniel Funeriu, fost ministru al Educației
Una peste alta, suntem afectați puternic. Să plece 50 de copii dintr-odată nu este deloc ușor. Mădălina Gîdiuță, manager grădinițele Butterfly
49 mil. lei este bugetul alocat de Ministerul Educației pentru mobilierul și materialele didactice necesare clasei pregătitoare.