Capital: Cum ați ajuns să faceți parte din echipa de start a revistei Capital?
Claudiu Șerban: Erau timpuri în care toată societatea era complet bulversată de recentele – pe atunci – schimbări din ’89. În ciuda faptului că eram student la zi la Universitatea Tehnică de Construcții, reușisem să-mi găsesc în paralel și un job. Lucram pe calculator la un ziar. Firește, mai mult de trei sferturi din personalul unei redacții de atunci nu știa nici măcar cum se pornește sau se oprește un PC, atât de rare erau acestea. Eu prestam pentru ziarul Meridian (acum demult dispărut) și am aflat de la colegi că urmează să apară o publicație a unui străin, care caută oameni. M-am dus, am dat o probă și apoi am fost chemat la un soi de interviu. O lună sau două mai târziu, lucram la primul număr al revistei Capital, în cadrul departamentului de grafică și tehnoredactare.
Capital: Numiți un articol/subiect publicat sau campanie derulată în Capital care a avut un impact major pentru societatea românească.
Claudiu Șerban: Cred că cea mai importantă campanie derulată de Capital în perioada de început a fost cea referitoare la scandalul legat de banca Columna. Erau timpuri când toată presa din România primea bugete de publicitate de la aceasta, așa că nimeni nu scria nimic de rău. Din câte știu, Capital a fost prima publicație care a pornit o campanie jurnalistică pe marginea acestui subiect, în ciuda faptului că tăcerea ar fi putut însemna mulți bani în plus în conturile editurii. Pentru mine, a fost primul semnal că un publisher străin, independent, poate să însemne un plus important pentru libertatea de expresie din țara noastră. Iar asta m-a făcut să-mi doresc și mai tare să rămân să lucrez pentru elvețieni și să evoluez în cadrul acestei companii.
Capital: Ce dificultăți ați întâmpinat în primii ani la revista Capital?
Claudiu Șerban: Erau timpuri în care fiecare se califica la locul de muncă. Nu era nimeni care să poată spune că știa foarte bine să facă tot ceea ce era de făcut. Totuși, entuziasmul ținea loc de orice altă motivație. Așa că nu prea îmi aduc aminte de dificultăți, mai degrabă îmi amintesc bucuria cu care mă duceam în fiecare zi la redacție și satisfacția pe care o simțeam cu fiecare apariție a unui nou număr de revistă pe piață.
Capital: Vă amintiți o întâmplare mai specială din perioada în care ați lucrat la Capital?
Claudiu Șerban: Îmi amintesc de timpurile în care a fost introdusă Taxa pe Valoarea Adăugată în România. Era destul de greu de înțeles cum funcționează această taxă. Am pus în pagină în perioada aceea zeci și zeci de formule contabile, fiindcă noi, cei de la Capital, eram cei mai în măsură să explicăm cititorilor ce presupun noile înregistrări financiar-contabile. Bineînțeles, odată cu introducerea TVA, s-au scumpit toate produsele finite de pe piață. Produsele de bază au fost primele care au înregistrat schimbarea. Așa că redacția a hotărât să publice pe prima pagină o infografie din care să reiasă evoluția prețului la lapte. Iar eu m-am pus pe treabă și am construit o grafică savantă din care speram să reiasă cum TVA provoacă scumpiri la produsele finite. Șeful meu editorial de atunci, Andy Lupu, mi-a respins propunerea motivând: „Știrea nu este că TVA duce la creșterea prețurilor, ci că a crescut prețul laptelui!“ Așa că a trebuit să construiesc un grafic mai simplu, în care am arătat diferența de preț între momentul de dinantea și cel de după introducerea TVA. Ocazie cu care am înțeles că publicul are nevoie să înțeleagă în primul rând lucrurile simple. „Cum ne afectează asta pe noi?“ Asta e prima întrebare la care jurnalistul trebuie să răspundă. Simplu și concret. Teoriile macroeconomice și aspectele academice e mai bine să fie lăsate pe seama specialiștilor.
Capital: Ce mesaj aveți pentru cititorii de astăzi ai Capital?
Claudiu Șerban: Cititorii trebuie să înțeleagă că nimic nu e gratis pe lume. Nu există salarii mari fără muncă productivă și eficientă, fără clienți care să cumpere și să folosească produsul muncii noastre. Nimic nu ne este dat de politicieni, aceștia au doar rolul de a stabili cum se colectează de la noi și unde se duc banii colectați. Fără o educație economică minimală, nu vom reuși să o ducem mai bine, pentru că nu vom ști să deosebim răul de bine, medicamentul de otravă, amenințările de oportunități. De aceea este important să citească Capital.
