Chiar dacă îşi cumpără asigurările de călătorie, cei care călătoresc în afara ţării nu sunt „acoperiţi“ în toate situaţiile. În plus, unele prevederi din contracte pot fi considerate abuzive.
Situaţiile în care posesorii unei asigurări medicale de călătorie primesc despăgubiri sunt limitate prin numeroase prevederi din poliţe. În primul rând, companiile de asigurare nu decontează cheltuielile generate de acutizarea sau revenirea unor boli cronice sau a unor afecţiuni de care clientul suferea înainte de a pleca în vacanţă. Astfel, poliţele vândute de RAI şi de City Insurance nu acoperă acutizarea afecţiunilor cardiologice sau renale. În al doilea rând, asigurătorii nu suportă cheltuielile pentru serviciile medicale de care au nevoie clienţii dacă se accidentează după ce au consumat alcool sau droguri. De asemenea, poliţele exclud şi plata unor despăgubiri în situaţiile apărute ulterior abuzului de medicamente sau după ce clientul a luat medicamente care nu i-au fost prescrise de un medic.
Reprezentanţii asigurătorilor afirmă că prevederile din poliţe referitoare la medicamentele luate fără reţetă vizează în special situaţiile în care asiguraţii ar combina unele substanţe farmaceutice cu alcool, pentru a obţine un efect identic cu cel al narcoticelor. De exemplu, reprezentaţii City Insurance afirmă că asigurătorul se ghidează în a aplica această excludere după observaţiile completate de medicul care examinează respectivul client. „Când ajunge la urgenţă, scrie medicul dacă e abuz de medicamente în foaia pe care o completează“, explică directorul general al acestei societăţi, Nicolae Muşat.
Pe de altă parte, unele dintre prevederile poliţelor de asigurări medicale de călătorie sunt de multe ori extrem de acoperitoare pentru companiile de asigurare. De exemplu, prevederile contractuale ale asigurărilor de călătorie vândute de City prevăd, referitor la reîntoarcerea în ţară a clientului accidentat, că „în vederea limitării costurilor, repatrierea asiguratului se va efectua imediat ce doctoral curant, prestatorul de servicii sau asigurătorul decide că pacientul poate călători“. Chiar dacă formularea îi dă dreptul companiei de asigurări să îi solicite clientului întoarcerea în ţară şi în situaţia în care acesta ar trebui să mai rămână în spital, oficialul companiei afirmă că nu se întâmplă aşa. „Noi, în general, ne ghidăm după ce spune doctorul. Asiguratul rămâne acolo până ce starea de sănătate îi permite transportul cu avionul‘‘, spune directorul general al City.
Activităţile sportive, de obicei neacoperite
Poliţele de călătorie vândute pe piaţa autohtonă câştigă de la distanţă concursul de a încadra cât mai multe sporturi în categoria celor riscante şi, în consecinţă, de a nu acorda despăgubiri dacă clientul s-a accidentat în timpul practicării acestora. RAI, City Insurance şi Allianz-Țiriac pun pe lista sporturilor riscante scufundările, paraşutismul, alpinismul. În plus, niciodată enumerările nu sunt limitative, asigurătorii lâsându-şi o portiţă deschisă pentru a încadra în această clasă şi alte tipuri de sporturi.
În schimb, există poliţe de asigurare speciale care pot fi cumpărate de către cei atraşi de practicarea anumitor sporturi.
Paşi pentru a beneficia de despăgubiri
Toate poliţele descriu o procedură standadizată pe care clienţii trebuie să o respecte în cazul în care se îmbolnăvesc în timpul călătoriei în afara ţării. Poliţele precizează numărul de telefon al companiei de asistenţă cu care lucrează asigurătorul la care s-a încheiat contractul. Asiguraţii care s-au accidentat sau s-au îmbolnăvit în timpul călătoriei în străinătate trebuie să sune la acest număr, iar operatorul urmează să îi informeze care este cel mai apropiat spital la care îşi pot trata afecţiunile, în cazul în care acestea sunt acoperite de asigurare. De obicei, apelarea numărului companiei de asistenţă îi asigură pe clienţi că asigurătorul preia chetuielile dacă accidentarea sau îmbolnăvirea intră în categoria celor acoperite de poliţă.
De altfel, toate procedurile din poliţele de călătorie indică asiguraţilor să sune imediat la compania de asistenţă sau chiar la compania de asigurare. Poliţele vândute de societăţile Allianz-Țiriac şi RAI prevăd că termenul pe care îl au la dispoziţie clienţii pentru a înştiinţa compania de asistenţă, respectiv pe cea de asigurări, referitor la producerea unui eveni0ment acoperit de poliţă este de 48 de ore.
Acelaşi termen este stipulat în poliţele companiei City în cazul producerii unui accident asigurat grav, în urma căruia asiguratul a trebuit transportat de urgenţă la spital.
48 milioane de lei au cheltuit în 2008 românii care au ieşit din ţară pe asigurările medicale de călătorie, potrivit datelor publicate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor
Nu se plătesc
– accidentele suferite de asigurat dacă acesta era în stare de ebrietate, consumase droguri, abuzase de medicamente neprescrise de către un medic
– accidentele care s-au produs în timpul practicării unor sporturi periculoase
– cheltuielile medicale generate de acutizarea sau revenirea unor afecţiuni de care asiguratul suferea la încheierea poliţei
– partea din sumele solicitate care depăşeşte limita menţionată în condiţiile contractuale
