Băncile europene ar putea plăti în curând o taxă pentru operaţiunile speculative, măsura afectând şi instituţiile româneşti. Modul de aplicare e încă în dezbatere, dar costurile le vor suporta sigur clienţii.
Fondul Monetar Internaţional presează ţările membre UE să introducă o taxă bancară aplicată anumitor elemente din bilanţul contabil al băncilor, în ideea strângerii de fonduri pentru a face faţă unei posibile viitoare crize.
În momentul de faţă, scopul unei astfel de taxe este văzut diferit de diversele grupuri de decidenţi. Unele organizaţii doresc să genereze venituri pentru stat, altele să descurajeze produsele financiare speculative, făcându-le mai scumpe. Aurel Schubert, director statistică la Banca Naţională a Austriei, a declarat pentru Capital că „alt scop ar fi crearea unui fond de rezervă pentru o posibilă viitoare criză. Alţii doresc pur şi simplu să pedepsească instituţiile financiare, iar unii doresc o taxă specială pentru a pedepsi managerii cu salarii mari“. Indecisă este şi categoria de instituţii care ar urma să fie „sancţionată”: doar băncile sau şi fondurile de investiţii.
În oricare din cazuri, „este destul de clar că aceia care vor plăti această taxă vor fi consumatorii serviciilor şi produselor financiare, nu băncile însele. Altfel, posibilităţile băncilor de a avea mai mult capital propriu, care e necesar, vor fi reduse. Acest lucru nu este dorit, mai ales acum, când băncile au nevoie de mai mult capital, nu de mai puţin“, arată Schubert.
Cum va fi aplicată taxa? Părerile sunt diferite, în funcţie de scop. Dacă se doreşte strângerea de fonduri sau pedepsirea băncilor, se va putea aplica o taxă în procente asupra bilanţului contabil al instituţiei sau doar asupra unor anumite părţi din bilanţ, excluzând elementele pe care autorităţile nu doresc să le descurajeze.
„Dacă se intenţionează descurajarea anumitor activităţi speculative, taxa va fi aplicată acestor operaţiuni în mod special, nu şi celorlalte elemente din bilanţ. Dar aceasta necesită o abordare mai sofisticată – ceea ce este de obicei prea complicat pentru politicieni“, explică Aurel Schubert.
Pentru aplicarea taxei este nevoie, în principiu, de acordul tuturor ţărilor membre G20. Chiar dacă unele ţări din acest grup sprijină în principiu ideea, problema fundamentală este de coordonare şi de stabilire exactă a destinaţiei fondurilor colectate. „În plus, e nevoie şi de schimbări la nivel legislativ, pe care fiecare ţară va trebui să le efectueze independent. Toate acestea vor lua timp. În mod normal, ar trebui să se aplice global, deci într-un final şi băncilor din România“, susţine Laurian Lungu, economist. Dacă o asemenea taxă va fi introdusă doar în anumite ţări, „activitatea bancară din acele ţări va fi mai scumpă şi mai puţin atractivă, de unde vor rezulta efecte negative asupra competitivităţii. Astfel, clienţii vor fi afectaţi şi vor folosi băncile din alte ţări, care nu percep astfel de taxe“, declară Schubert.
Radu Graţian Gheţea, preşedinte CEC şi al ARB, membru al Federaţiei Europene a Băncilor, afirmă că „o asemenea măsură trebuie să fie foarte bine documentată şi, mai ales, trebuie estimat şi analizat cu atenţie impactul asupra economiei europene, în general, şi asupra sistemului bancar, în mod special.“
Cei care vor plăti această taxă vor fi clienţii instituţiilor financiare, nu băncile însele. Altfel, capitalul propriu al acestora s-ar diminua, şi nu e de dorit.
Aurel Schubert, director statistică Banca Naţională a Austriei
Uniformizare
Taxa ar trebui aplicată băncilor din toate ţările membre UE, pentru a le afecta pe toate în mod egal. Altfel, clienţii ar „migra“ către băncile din ţările unde nu este percepută
