impotriva frigiderului pe care vrea sa si-l cumpere cu bani de la banca, atata timp cat isi plateste fara intarziere ratele. Raspunsul – este de import si atarna in deficitul contului curent care a luat-o razna – il lasa rece. Mai pe intelesul sau sunt, parca, argumentele venite dinspre Guvern, prin Ministerul Finantelor, ai caror reprezentanti spun ca, insumate, creditele nu dau nici pe departe o cifra ingrijoratoare. Si bancherul, si clientul sau, luati in parte au dreptate. De altfel, originea „raului”, cresterea alarmanta a diferentei dintre importuri si exporturi, se gaseste prea putin in curtea lor. Nici electrocasnicele si nici mobila, pentru care sunt acordate majoritatea creditelor de consum, nu au facut sa explodeze importurile, desi au contribuit la cresterea acestora. Imprumuturile bancare vor suporta insa nota de plata in locul celor vinovati, pentru simplul motiv ca aici pot fi luate cel mai usor masuri cu efect imediat.Paradoxal, vina pentru faptul ca s-a ajuns in aceasta situatie o poarta tocmai cei „mai putin ingrijorati”. Salariile mai mari si creditele s-au dus in importuri, in conditiile in care piata interna nu a putut face fata cererii suplimentare. Cine ar cumpara un produs autohton, in cazul in care exista o astfel de alternativa, cand cel de fabricatie straina este mai bun si, adesea, nici cu mult mai scump? Lipsa de competitivitate a economiei romanesti, in mare parte nerestructurata, a impiedicat si exporturile sa creasca in acelasi ritm cu importurile. Originea deficitului de cont curent mai poate fi cautata in multinea de motive care tin inca departe de tara noastra banii investitorilor straini. Coruptie, birocratie, instabilitate fiscala, indisciplina financiara, restructurare amanata. Toate sunt in curtea Guvernului si pentru toate va trebui facut ceva anul viitor pentru a nu ajunge sa confirmam scenariile de groaza ale analistilor privind contul curent. Scenarii care ne-ar face sa pierdem nu numai abstracta rezerva valutara, ci si credibilitatea internationala. Guvernul promite rezolvari si masuri dure. Calendarul electoral nu tine insa cu intentiile sale declarative. Cei care asteapta semne ale restructurarii primesc in schimb stiri despre privatizari amanate, cheltuieli sociale electorale in bugetul anului viitor ori datorii sterse pe banda la companii de stat. Daca cineva a crezut povestea lichidarii fara mila a intreprinderilor lipsite de sanse de rentabilizare, intalnirile guvern-sindicat de la uzinele Republica l-au lecuit. Un muncitor ii spune ministrului muncii ca a uitat cum arata banii. Ministrul pleaca la Guvern si se intoarce cu ajutoare sociale, tocmai pentru ca lichidarea activelor intreprinderii (aprobata in instanta, paradoxal, chiar la cererea salariatilor care nu si-au primit salariile) sa nu fie pusa in aplicare.Cat timp in economia reala, plina de pierderi si datorii, nu se va face ceva, salvarea pentru problema deficitului de cont curent trebuie cautata in alta parte. Cum solutii de genul interventiilor la nivelul cursului de schimb, pentru deprecierea leului si umflarea valorii exporturilor tin de istorie, cea mai la indemana masura pentru descurajarea importurilor ramane incetinirea cresterii creditelor. Faptul ca Guvernul nu o imbratiseaza in declaratii ar putea fi vazut ca un angajament pentru partea de restructurare. Scepticilor le ramane insa si gandul ca in anul alegerilor politicienii au nevoie de oameni care sa consume, sa plece din magazin fericiti ca isi pot permite frigidere si televizoare. Economia competitiva, exporturile si investitiile devin vizibile pentru populatie in ceva mai mult timp.