Recesiune? Care recesiune? – a raspuns o prospera intreprinzatoare din Cluj la intrebarea revistei Capital: „Cum s-a descurcat compania pe care o conduceti in conditiile de recesiune economica in care se afla Romania?”. Apoi a explicat ca, in fapt, anii 1997 si 1998 au fost pentru firma sa si grupul de firme din care aceasta face parte anii celei mai spectaculoase cresteri de dupa 1990, cand au fost demarate afacerile.
Intreprinzatoarea, care nu a dorit ca povestea sa si a companiei sale sa apara in Capital, apartine unui holding cu o cifra de afaceri de cateva zeci de miliarde lei; totusi, spune ea, acesta este abia inceputul.
Este greu, dar municipiul Cluj-Napoca prospera. Nu e nevoie sa patrunzi in centru pentru a observa acest lucru. Pe Dealul Feleacului de-a lungul soselei ce vine de la Bucuresti semnele capitalismului sunt peste tot. Panouri uriase cu reclame, hoteluri, hale industriale, benzinarii, chiar si un sediu de banca ocupa terenuri goale in urma cu doar cativa ani. Iar prostituatele si-au gasit aici un minunat loc de camuflaj, printre zecile de autostopisti, in special studenti si muncitorii care fac naveta intre Cluj si Turda.
Motorul economiei clujene este turat clar de initiativa privata. Exista probabil putine domenii in care se pot face bani in Romania fara a fi prompt atacate de catre intreprinzatorii de aici. Uneori s-a terminat cu cantec precum in cazul Caritas sau Banca Dacia Felix. Dar in cele mai multe cazuri firmele private au prins radacini puternice.
Fata de alte orase din tara, Clujul a reusit sa atraga extrem de putin capital strain. In afara de Shell Romania (care detine aici patru benzinarii), nu mai exista nici o companie multinationala care sa fi investit masiv in Cluj. La capitolul investitori straini, in statisticile Camerei de Comert Cluj figureaza pe primele locuri, firmele din Luxemburg ale lui Sever Muresan. Motivul lipsei multinationalelor? Presedintele CCIC, Mircea Costin, crede ca este vorba de probleme de infrastructura, precum lipsa proiectelor de autostrazi in care sa fie inclus si Clujul sau a unui aeroport international (aceasta problema se va rezolva, se pare, in curand, in urma unui lobby intens al autoritatilor locale pe langa Ministerul Transporturilor). Cei mai multi spun insa ca de vina ar fi atitudinea ostila a primarului Gheorghe Funar. Scandaluri precum cel legat de compania canadiano-ungara Polus, care a fost impiedicata de Funar sa faca o serie de investitii in Cluj, au ajuns cu siguranta la urechile acelor investitori care ar fi avut intentii sa faca afaceri aici. Si Coca-Cola, se pare, ar fi preferat initial sa construiasca o fabrica de imbuteliere la Cluj, dar, din cauza impotrivirii lui Gheorghe Funar, a preferat pana la urma Oradea.
Cei din urma au desigur multa dreptate. Un lucru este clar, insa: Gheorghe Funar este un om extrem de pragmatic, care a recunoscut din timp importanta banilor pentru cariera sa politica. El a incurajat din plin dezvoltarea firmelor private locale, la care, in multe cazuri, consiliul local chiar detine actiuni. Politica sa e urmatoarea: tot ce-i romanesc si aduce bani este bun.
Si lipsa investitorilor straini este suplinita cu brio de initiativa privata locala. O serie de companii au reusit sa se afirme in domenii noi si fara traditie in Cluj: tehnologia informatiei, banci, asigurari sau piete de capital. La statiile de radio, emisiunile sunt intrerupte frecvent pentru a face loc unor spoturi publicitare in care abunda numele unor firme locale. Dinamismul acestora este relevat si de succesul targurilor clujene. Expo Transilvania, o societate patronata de CCIA si specializata in organizarea targurilor, desi detine a doua suprafata expozitionala din Romania (dupa Romexpo Bucuresti), face fata tot mai greu solicitarilor de inchiriere. Cele mai multe societati privatizate din Cluj sunt si ele conduse bine de mana managerilor bastinasi: cazurile Terapia, Napolact, Somesul, Flacara sau Farmec.
Exista, desigur, perdanti in avantul Clujului spre capitalism. Acestia sunt in cea mai mare parte, societatile de stat care au ratat momentul privatizarii. Clujana, fabrica de incaltaminte, altadata fanion al orasului, se zbate acum intre viata si moarte, la fel ca si ERS CUG, platforma de industrie grea cu cei mai multi salariati sau Tehnofrig, o societate care avea toate premisele sa se impuna pe piata, mai putin un management privat.
Iar Cluj-Napoca nu inseamna judetul Cluj. Orasele din preajma capitalei de judet sunt dominante de o atmosfera sumbra. Structurile economiei de stat s-au mentinut in mare parte in Dej, Turda sau Gherla. Initiativa privata a existat si aici, dar, in multe cazuri, a fost indreptata intr-o directie gresita si n-a avut puterea sa absoarba socul caderii colosilor industriali. La Dej, spre exemplu, multe firme private s-au format in jurul combinatului de celuloza si hartie Somes, cea mai mare unitate economica de aici. Colapsul acestuia a atras dupa el si firmele private si acum orasul concureaza cu localitatile miniere pentru un statut de zona defavorizata.
Din fericire pentru Dej, Turda sau Gherla, Clujul, cu buzunarele sale pline, mai renunta la partea lui de la bugetul de stat in favoarea vecinilor saraci.