CNSAS: Peste 71.000 de români au ales să rămână ilegal în străinătate în perioada comunistă
Un raport recent al Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) dezvăluie o practică semnificativă din perioada comunistă: peste 71.000 de români au decis să rămână ilegal în străinătate, majoritatea în anii ’80. Motivele acestor plecări au fost diverse, însă mulți dintre aceștia au căutat să evadeze din regimul autoritar, optând pentru o viață într-o țară capitalistă.
Plecările și motivele acceptate oficial
Conform CNSAS, cele mai multe plecări (aproape 44.000) au fost justificate oficial ca dorința de a vizita rude sau prieteni din afacerea comunistă. Alte 18.000 de plecări au avut scopuri turistice, iar restul au fost motivat de tratamente medicale sau participarea la competiții internaționale. În plus, aproximativ 1.000 de români au ales să nu se întoarcă după ce au ajuns în Occident pentru conferințe, simpozioane sau specializări.
„O cale relativ mai simplă de a evada din „raiul comunist” o constituia rămânerea ilegală în străinătate, în urma unei călătorii aprobată legal. Această metodă avea avantajul că evita riscurile fizice şi / sau penale legate de o eventuală încercare de trecere frauduloasă a graniţei. Pe de altă parte, deşi, mai ales în ultimele două decenii ale epocii comuniste, numărul celor care au putut vizita o ţară capitalistă a crescut simţitor, plecarea legală, fie în interes personal, fie în interes de serviciu, constituia un proces de durată şi fără o garanţie a rezolvării pozitive”, scrie CNSAS.
Rămânerea ilegală în străinătate a fost percepută ca o opțiune mai sigură decât tentativa de a traversa ilegal granița. Aceasta permitea evitarea riscurilor fizice și legale asociate cu trecerea frauduloasă a frontierei. Deși existau proceduri legale ce includeau obținerea unui aviz din partea locului de muncă, al partidului sau al Securității, unii români au reușit să scape de controlul autorităților. CNSAS subliniază că, în acele vremuri, Securitatea monitoriza cu atenție fiecare solicitant de pașaport, verificând comportamentele și intențiile de evaziune.
Cerințele și restricțiile regimului comunist
Cei care părăseau legal țara trebuiau să obțină avize de la mai multe instituții, inclusiv de la locul de muncă și de la Securitate. Procesul era complex, iar verificările Securității se concentrau pe identificarea oricăror intenții de a nu se întoarce. Printre semnele de alarmă se numărau vânzarea rapidă a bunurilor sau transferul proprietăților pe numele altor persoane. Chiar și după obținerea avizului, cei plecați erau supuși unor restricții severe, inclusiv interdicția de a părăsi țara împreună cu familia sau cu documente suplimentare, precum acte de identitate sau diplome.
„Chiar dacă acordau avizul pozitiv, securiştii impuneau anumite condiţii, care să reducă posibilitatea rămânerii ilegale. Astfel, în extrem de rare cazuri era permisă plecarea întregii familii. De asemenea, era strict interzisă plecarea cu orice acte, în afara paşaportului (buletin, certificat de naştere, acte de studii, de proprietate, cartea de muncă etc). Trebuie spus că toţi cei care au ales să nu se mai întoarcă în ţară urmau să nu-i revadă pe cei dragi pentru o perioadă îndelungată de timp. Dacă reveneau în ţară înainte de a-şi fi reglementat situaţia cu statul român, riscau să fie arestaţi şi, în orice caz, nu ar mai fi putut pleca niciodată”, conform CNSAS.
Pentru cei care rămâneau ilegal în străinătate, riscurile nu dispăreau odată cu plecarea. Dacă aceștia reveneau în România înainte de a-și rezolva statutul cu autoritățile, riscau arestarea și interdicția de a părăsi din nou țara. Această posibilitate făcea ca reîntoarcerea în țară să fie un pericol considerabil pentru mulți dintre cei care alegeau să rămână.
Impactul asupra familiilor și rudele afectate
După reglementarea situației, reunificarea familiei era un proces dificil. Cei rămași în țară se confruntau cu mari obstacole în a obține permisiunea autorităților pentru a-și aduce familiile în străinătate. Rudele celor plecați riscau pierderea locurilor de muncă sau chiar a dreptului de a călători, mai ales dacă lucrau în structuri strategice sau militarizate, ceea ce adâncea trauma celor care își lăsaseră familiile.
Cei mai mulți români care au ales să rămână ilegal în străinătate au făcut-o în anii ’80, când numărul plecărilor ilegale a atins 46.000. Deși regimul comunist a permis, în anumite perioade, plecări legale, majoritatea celor care au fugit au făcut-o din dorința de a scăpa de represiunile regimului și de a trăi într-o societate mai liberă.
