Romania sufera de proasta administrare, de o conducere debila si aiurita. Din 1990 incoace, toti cei care s-au succedat la carma tarii - presedinti, primministri si membri ai Guvernului, parlamentari, sefi si sefuleti ai altor institutii publice - toti au defilat agitand steagul reformei si au gasit drumul spre dezastru. Dezastru economic, dezastru social, moral, organizatoric. De noua ani, economia este condusa spre faliment, tragand dupa ea nu numai nivelul de trai, ci si sperantele si increde
Romania sufera de proasta administrare, de o conducere debila si aiurita. Din 1990 incoace, toti cei care s-au succedat la carma tarii – presedinti, primministri si membri ai Guvernului, parlamentari, sefi si sefuleti ai altor institutii publice – toti au defilat agitand steagul reformei si au gasit drumul spre dezastru. Dezastru economic, dezastru social, moral, organizatoric.
De noua ani, economia este condusa spre faliment, tragand dupa ea nu numai nivelul de trai, ci si sperantele si increderea in viitor a tuturora. Reforma facuta fara vreun fir logic, cu jumatati de masura si intoarsa din drum inainte de alegeri si ori de cate ori o mana de oameni s-a rastit mai tare la autoritati, acest soi de reforma este hulit. Cu glasul sau cu bata. Pasnic sau violent.
Programele coalitiei actuale au fost pe atat de haotice si incoerente pe cat de consecvente in impiedicarea reformei au fost cele ale regimului Iliescu (administratiile din perioada 1990 – 1996), perceput ca franarul reformei. Cabinetele Ciorbea si Vasile au intrat la guvernare fara sa aiba o idee clara despre ce si cum trebuie facut si unde vrem sa ajungem. Restructurarea intreprinderilor s-a bazat pe planuri facute in pripa, atunci cand FMI si Banca Mondiala amenintau cu sistarea finantarilor. Privatizarea a fost impulsionata de nevoia de bani la buget, nu de principii de eficienta economica. Protectia sociala a existat mai mult in platformele electorale decat in realitate. „Nu avem bani, traversam o perioada de austeritate”, s-au scuzat autoritatile. Guvernul, ministerele, Parlamentul, celelalte institutii ale statului s-au dotat cu limuzine luxoase, uitand de recomandarea facuta populatiei de a strange cureaua. Fondurile de la bugetul statului au fost cheltuite aiurea, pe proiecte fara finalitate practica.
In Romania, in ultimii zece ani s-au topit aproape zece miliarde de dolari numai din ajutoare nerambursabile si finantari externe, destinate sprijinirii programelor de reforma. Banii au luat calea consumului, ceea ce a dat apa la moara celor care s-au impotrivit disponibilizarilor pe motiv ca nu exista locuri de munca pentru concediati.
Peste toate acestea s-au suprapus frustrarile unui segment din ce in ce mai mare al populatiei. Sunt oamenii care observa ca, pe masura ce ei saracesc, altii devin mai bogati; pe masura ce ei platesc impozite mai multe si mai mari, prolifereaza economia subterana, coruptia se extinde, iar autoritatile statului sunt incapabile sa stavileasca aceste fenomene.
Debusolati, romanii au ajuns sa se napusteasca unii asupra altora; orasenii au devenit dusmanii satenilor; bucurestenii au devenit dusmanii provincialilor; patronii – de buticuri sau de mari firme – sunt considerati ciocoii care trebuie exterminati pentru ca poporul s-o duca mai bine. Cetatenii isi dau foc in fata primariilor – sincer sau fals, nu asta conteaza – in semn de protest. Senatorii si deputatii, membrii consiliilor locale, adica reprezentantii alegatorilor, sunt atat de departe de oameni, incat nu exista. Din aceasta cauza, ei nici nu sunt bagati in seama.
Degringolada din Romania a iesit la iveala in intregul ei o data cu marsul minerilor spre Bucuresti. Guvernul nu a stiut nici sa anticipeze reactiile, nici sa le previna si nici nu a fost in stare sa controleze o situatie de criza. Mai marii din Politie si Jandarmerie, sefii serviciilor de informatii habar n-au avut cine le sunt amicii si inamicii din Ministerul de Interne. Presedintia, Executivul si Legislativul s-au trezit in toiul noptii ca lipseste legea pentru instituirea starii de urgenta, dupa cum, pe parcursul anilor constatau ca nu exista nu stiu ce act normativ.
Vineri, in Parlament, intr-o atmosfera penibila, de ocareala reciproca a Puterii si Opozitiei, a inceput dintr-o data sa ploua cu programe de acompaniament social. A fost nevoie de rascoala minerilor si a celor care li s-au alaturat pentru ca acestea sa apara la rampa.
Izbucnirea violenta de saptamana trecuta este consecinta prostiilor comise in ultimii zece ani. Principalii vinovati sunt politicienii si guvernantii care s-au rotit la conducerea tarii. Acestia formeaza coalitia incompetentilor.