Constatarea avea la baza toate conflictele intense si luptele pentru suprematie purtate in doar un an de zile intre cei care, din aliati electorali, devenisera brusc rivali politici. Situatia se regaseste si astazi, cand se face analiza celor trei ani de guvernare.Nici nu s-au imprastiat bine aburii victoriei din noiembrie 96, ca noua coalitie aflata la putere intra deja in zodia conflictelor interne. In decembrie 1996, premierul Victor Ciorbea isi punea problema unei remanieri, urmand sa resp
Constatarea avea la baza toate conflictele intense si luptele pentru suprematie purtate in doar un an de zile intre cei care, din aliati electorali, devenisera brusc rivali politici. Situatia se regaseste si astazi, cand se face analiza celor trei ani de guvernare.
Nici nu s-au imprastiat bine aburii victoriei din noiembrie 96, ca noua coalitie aflata la putere intra deja in zodia conflictelor interne. In decembrie 1996, premierul Victor Ciorbea isi punea problema unei remanieri, urmand sa respecte regula de baza a impartirii posturilor-cheie din administratia de stat : alogoritmul politic. De altfel, anul care a urmat, 1997, a fost un an in care populatia, desi resimtea scaderea acuta a nivelului de trai, asista la instalarea, pe scara larga, a noilor oameni in structurile puterii. Oamenii presedintelui Emil Constantinescu au ocupat posturile de conducere din Parchetul General, SRI, SIE.
Liderii politici aflati la putere si-au impartit, potrivit algoritmului politic si dupa indelungi negocieri, regiile autonome, serviciile si directiile din teritoriu, precum si controlul asupra bancilor de stat. In luna iulie, coalitia a cunoscut criza cea mai acuta din tot anul 1997. PD a reactionat deosebit de dur fata de raportul sefului Corpului de Control al Guvernului, Valerian Stan, in care mai multi lideri ai PD, printre care presedintele Petre Roman, erau acuzati ca ocupa in mod ilegal locuinte din fondul de stat. PD a respins acuzatiile si i-a cerut premierului Ciorbea „sa puna capat actiunilor destabilizatoare”. Conflictul a fost mediat de presedintele Constantinescu, liderii coalitiei s-au impacat pentru moment, iar seful Corpului de Control, Valerian Stan, a fost demis si inlocuit cu Titus Duta, in pofida faptului ca Alianta Civica a amenintat cu iesirea din CDR, daca Stan ar fi fost demis. Amenintarea AC nu s-a materializat. In acelasi timp, guvernul Ciorbea depasea si cazul Gilda Lazar, care a tensionat in plus relatiile din coalitie in aceeasi perioada cu cazul Valerian Stan. Tot in vara lui 1997, pe fondul marilor disponibilizari din industrie incepute de Victor Ciorbea, liderii marcanti ai PD au contestat eficienta pregatirii pentru lichidare a renumitei „liste de 17 intreprinderi” si s-au angajat in negocieri cu sindicatele, peste capul premierului. Un alt mare scandal avea sa genereze, in toamna aceluiasi an, schimbari importante in relatiile partenerilor de coalitie. Cazul Adrian Severin, in care ministrul de externe democrat sustinea existenta unei liste cu importante figuri publice membre ale serviciilor de spionaj straine, se sfarsea multe saptamani mai tarziu, chiar cu schimbarea demnitarului PD. Si liberalii au avut un mare rol in destabilizarea coalitiei, in discutie fiind preponderent finantele; cerand, in 1996, Ministerul Finantelor, PNL a vehiculat numele lui Viorel Catarama, George Danielescu sau Dan Constantinescu, legati de SAFI si nedoriti de taranisti. Dar PNTCD nu a cedat principalele ministere economice, deci nici Ministerul Finantelor, unde l-a numit pe Mircea Ciumara, un politician taranist devenit celebru prin expresia „N-am bani”. Liberalii, nemultumiti de posturile ce le-au revenit, UDMR, nesatisfacuta de felul in care Parlamentul trateaza problema minoritatilor atat in Legea administratiei publice, cat si in cea a invatamantului, PD – cu toate atacurile sale la adresa PNTCD si, in sfarsit, PNTCD, au ajuns, la sfarsitul lui 97, intr-o stare tensionata care a provocat remanierea guvernului. Dupa sase saptamani de negocieri grele intre liderii coalitiei, primul- ministru, Victor Ciorbea, si presedintele Emil Constantinescu au decis, la 2 decembrie, soarta remanierii in doar 48 de ore. Noua echipa, anuntata de Victor Ciorbea, avea misiunea ca in 1998 sa faca mai multa reforma in Romania decat a reusit cea din 1997. Noii ministri, direct responsabili cu reforma economica, erau mai curand oamenii premierului si ai presedintelui (Daniel Daianu, Ilie Serbanescu), decat ministri ajunsi in cabinet prin aplicarea algoritmului. Nemultumirile nu au luat insa sfarsit o data cu schimbarile operate, ci se amplifica. PD da guvernului Ciorbea un termen de gratie de trei luni, dupa care ataca din nou si, in mod repetat. Capul lui Ciorbea cade, atacurile reciproce ale partenerilor de coalitie soldandu-se, in aprilie 1998, cu numirea in postul de prim-ministru a lui Radu Vasile – lider al gruparii reformatoare din PNTCD. Si Radu Vasile avea sa opereze o noua remaniere, in toamna lui 98. La neintelegerile din coalitie s-au mai adaugat si scandalurile legate de presedintele Emil Constantinescu si camarila de la Cotroceni, pusa de multe ori in situatia de a nega orice implicare in afaceri necurate. Neintelegerile din 1997, 1998 si 1999 au fost generate de cele mai multe ori de punctele de vedere cu totul diferite ale partenerilor de guvernare asupra celor mai importante legi aflate in lucru: Legea fondului funciar a dat nastere la discutii intre PD si PNTCD privind limita de retrocedare, iar presedintele Comisiei pentru agricultura din Senat, democratul Trita Fanita, a fost si ramane, inca, unul dintre criticii cei mai vehementi ai politicii agricole a cabinetului. PD a respins, de fiecare data, orice initiativa a PNTCD favorabila fostilor proprietari ai caselor nationalizate, ca si retrocedarea proprietatilor industriale. Si astazi mai sunt deschise probleme spinoase legate de casele nationalizate, de Legea electorala si cea a administratiei publice locale, sau de Legea privind accesul la dosarele Securitatii.
Pe deasupra, esecurile unor anuntate campanii electorale, de genul „lupta anticoruptie”, dublate de izbucnirea unor mari scandaluri de coruptie (Tigareta) sau de privatizare (RomTelecom, IAR-Bell Hellicopter) fac ca, in prezent, la implinirea a trei ani de guvernare, coalitia sa fie foarte serios pusa sub semnul intrebarii: „Daca si cat mai rezista ?”