Temerea principală a investitorilor şi a analiştilor ţine de cât de mari ar putea fi pierderile altor bănci. Ar fi frumos ca scandalul de la Société Générale, de săptămâna trecută să puncteze sfârşitul unei crize financiare care a început astă-vară, odată cu anunţarea unor pierderi neprevăzute la o altă bancă franceză, BNP Paribas. Incidentul de la SocGén va avea însă semnificaţii mult mai profunde decât cele ale unui simplu in
Temerea principală a investitorilor şi a analiştilor ţine de cât de mari ar putea fi pierderile altor bănci.
Ar fi frumos ca scandalul de la Société Générale, de săptămâna trecută să puncteze sfârşitul unei crize financiare care a început astă-vară, odată cu anunţarea unor pierderi neprevăzute la o altă bancă franceză, BNP Paribas. Incidentul de la SocGén va avea însă semnificaţii mult mai profunde decât cele ale unui simplu incident în calendarul financiar.
Ca multe alte scandaluri bancare, incidentul de la SocGén este un exemplu de riscuri prost gestionate. Magnitudinea scandalului este dată de statutul băncii franceze în cadrul sectorului financiar mondial. Ca atare, deşi e prea devreme pentru o interpretare detaliată, primele implicaţii sunt importante.
În contextul unei pronunţate aversiuni naţionale faţă de capitalism în general, Franţa are nevoie de o dimensiune şovin-naţionalistă pentru a accepta succesul propriilor sale companii. Pentru a îndulci imaginea de lipitori pe spinarea proletarului sans-culottes, corporaţiile Hexagonului sunt înfăşurate în drapel şi transformate în muschetari moderni, apărători ai mândriei naţionale cu servieta şi planşa de proiectare, nu cu muscheta şi spada.
Cocoşul galic a avut un motiv cu atât mai mare de a se umfla în pene cu cât reputaţia de firme inovatoare în domeniul instrumentelor financiare de avangardă a fost câştigată de Société Générale şi de BNP Paribas într-un domeniu în care anglo-saxonii domină detaşat. Cu sediile într-o ţară plină de matematicieni excelenţi, băncile franceze s-au impus în nişa derivativelor şi a gestionării riscului prin instrumente financiare complexe. Alături de percepţia unei prudenţe native care lipseşte pe Wall Street sau în City-ul londonez, expertiza aceasta le-a asigurat băncilor franceze o reputaţie de invidiat ca impecabili manageri ai riscului financiar. Până vinerea trecută.
Superioritatea expertizei franceze în domeniu este reflectată atât de reputaţia SocGén şi a BNP, cât şi de prezenţa francezilor în aproape toate echipele de instrumente financiare derivate şi strategii financiare cantitative din Londra şi New York. Dacă instrumentele derivate par hieroglife pentru bancherii americani sau englezi de modă veche, francezii stăpânesc domeniul cu autoritate. Nu în ultimul rând, băncile franceze au reuşit să se impună fără a avea nevoie de cârja subvenţiilor şi a protecţiei faţă de competiţie pe care Parisul o oferă adeseori sectorului privat.
D in toate aceste motive, dar şi din cauza sumei mult mai mari decât cea anunţată în vară de BNP Paribas, incidentul de la Société Générale, de săptămâna trecută a stârnit consternarea lumii financiare. Dincolo de orgoliul rănit al Franţei, temerea principală a investitorilor şi a analiştilor ţine de cât de mari ar putea fi pierderile altor bănci, care se pricep mai puţin la administrarea riscului decât SocGén. Dacă experţii cei chibzuiţi au greşit în halul ăsta, la ce ne putem aştepta de la ageamiii imprudenţi de la alte bănci?
Răspunsul nu-l vom şti prea curând, dar de el depinde, în mare măsură, stabilitatea economiei mondiale în perioada imediat următoare.