Marirea TVA avea dezavantajul ca era impopulara, dar era un impozit care se colecta bine, sigur, si, in plus, avea darul de a mai domoli si consumul. Intre introducerea impozitului pe imobilizarile corporale si cresterea TVA, cred ca mediul de afaceri ar prefera o TVA majorata. Sigur, pe cetateanul simplu nu-l intereseaza prea tare, in cazul in care ar dori sa inteleaga, acest 0,5% pe imobilizarile corporale. Pentru el, TVA de 22% este mult mai vizibila si pare ca l-ar afecta direct. Dar tot acel cetatean simplu va intelege ca, daca dezvoltarea firmelor si investitiile sunt afectate de acest 0,5, pana la urma asta se traduce prin locuri de munca mai putine si mai prost platite. Intrebarea care se naste este daca propunem masuri care sa fie corecte din punct de vedere economic, chiar daca sunt impopulare, sau dorim sa nu ne scada cota in sondaje.

Acest impozit pe imobilizarile corporale e o propunere atat de subreda incat e greu de crezut ca pana la urma va fi mentinuta de Ministerul Finantelor. La fel este si cazul eliminarii facilitatilor la plata salariilor de care beneficiaza firmele din domeniul IT. Principial, nu sunt de acord cu acordarea unor facilitati. Daca vrei sa incurajezi productia de pantofi, va fi greu sa explici celor care fac camasi care este ratiunea. La fel daca vorbim de productia de mazare in detrimentul celei de pepeni. Tehnologia informatiei este altceva; e zona in care se poate concura cu investitii mici pe orice piata, e un domeniu unde este folosita prin excelenta inteligenta. Nu trebuie sa fii mare profet pentru a intelege ca acesta este domeniul unde se pariaza pe viitor. In aceste conditii, cand ai acceptul FMI si al UE pentru a mentine aceste facilitati, este pur si simplu o prostie sa renunti la ele, doar pentru a introduce un nou pat al lui Procust.

Noul Cod fiscal vrea sa schimbe si modul de calcul al impozitului pe veniturile obtinute din tranzactii imobiliare: 2% din valoarea tranzactiei, in loc de 16% din diferenta dintre pretul de cumparare si cel de vanzare. Daca va ramane asa, vom constata ca si vanzatorul si cumparatorul vor fi interesati sa declare valori cat mai mici. In varianta cu 16%, cumparatorul era interesat sa fie inscrisa valoarea reala, pentru ca la urmatoarea tranzactie el sa nu plateasca un impozit mai mare. Nu mai vorbim de afectarea principiului cotei unice(de 16%) sau de modul cum cumparatorul ar trebui sa retina banii pentru plata impozitului, sa-l platesca si abia dupa aceea sa poata intabula bunul respectiv.

Discutii ample va suscita si propunerea privind impozitarea castigurilor din piata de capital. E normal ca acesta sa fie la nivelul de 16%, dar din ceea ce castigi in timpul unui exercitiu financiar, nu pe fiecare tranzactie. Prin forma propusa, practic, Ministerul Finantelor vrea sa incaseze banii inainte de a sti daca pe respectivul portofoliu vei avea castig sau pierdere. In afara de Bursa, un singur loc ar mai fi unde trebuie sa platesti banii inainte.