Restricţia privind deducerea TVA la combustibil a lăsat firmelor ca opţiune pentru transportul angajaţilor taxiul şi mijloacele în comun. Factura rămâne însă obligatorie în aceste cazuri şi practica arată că este aproape imposibil de obţinut.
Companiile au constatat cu neplăcută surprindere că, începând de anul acesta, după 1 mai, când s-au făcut cele mai recente modificări ale Codului fiscal, au ajuns practic în situaţia de a suporta integral cheltuielile cu transportul angajaţilor.
După ce a impus limitări drastice la deducerea taxei pe valoarea adăugată pentru autoturisme, Ministerul Finanţelor a fost sesizat că noile prevederi nu prea mai lasă firmelor variante de deducere a TVA pentru transport. Noile reguli fiscale descurajează utilizarea autoturismelor din proprietatea companiilor pentru deplasările angajaţilor în interes de serviciu pe distanţe scurte (cu excepţia unor categorii foarte limitate, cum ar fi agenţii de vânzări sau agenţii de recrutare). Lasă însă deschise alternative, cum ar fi transportul cu taxiul. Însă eliminarea deducerilor TVA intrate în vigoare de la 1 mai se suprapune limitărilor de deducere a TVA, în lipsa unor facturi care să însoţească bonurile fiscale, pentru cheltuielile cu serviciile de taxi, bilete de călătorie şi abonamente. Deşi firmele care prestează astfel de servicii de transport sunt obligate de lege să emită facturi, în practică, clienţii se confruntă de cele mai multe ori cu un refuz.
Factura obligatorie
„Având în vedere că deplasările în interes de serviciu sunt o necesitate la nivelul multor categorii de angajaţi care se deplasează frecvent la întâlniri cu clienţii, în contextul actual al limitărilor de deductibilitate devine mai atractivă varianta deplasărilor cu taxiul decât cu autoturismele de companie. Utilizarea transportului cu taxiul ar permite deducerea atât a costurilor, cât şi a taxei pe valoare adăugată aferentă acestor servicii“, spune Emilia Dragu, partener TaxHouse. Din păcate, şi pentru utilizarea serviciilor de taximetrie apare un impediment de ordin practic. Potrivit Emiliei Dragu, acesta constă în faptul că legea nu consideră în prezent bonurile date clienţilor de către taximetrişti la încheierea cursei drept documente justificative suficiente pentru deducerea TVA.
Prin urmare, pentru a fi acceptată deductibilitatea TVA, angajaţii trebuie să ceară o factură la fiecare deplasare cu taxiul. „În contextul noilor limitări impuse de Codul fiscal, credem că acceptarea de către lege a bonurilor de taxi în vederea deducerii TVA ar creşte eficienţa sistemului de deducere a TVA, uşurând totodată sarcinile administrative ale contribuabililor“, apreciază partenerul TaxHouse.
Bonul doar pentru carburant
Potrivit legislaţiei actuale, bonurile fiscale emise de aparatele de marcat fiscale sunt documente care stau la baza înregistrărilor în contabilitate a cheltuielilor, în limita unei valori totale de până la 100 de lei, dacă sunt ştampilate şi au înscrise denumirea cumpărătorului, codul unic de înregistrare al acestuia.
Prevederile sunt aplicabile şi bonurilor fiscale emise de aparatele de marcat fiscale utilizate de taximetrişti, precum şi în cazul în care bonul fiscal însoţeşte documentul care atestă plata prin cardurile bancare ale societăţilor comerciale. Dreptul de deducere a TVA în cazul bonurilor fiscale este permis însă numai pentru cumpărarea carburanţilor auto, dacă bonurile sunt ştampilate şi au înscrise denumirea cumpărătorului şi numărul de înmatriculare a autovehiculului.
Comparând cele două situaţii stipulate de lege, Emilia Dragu consideră că acceptarea deducerii TVA în baza bonurilor de taxi ar reprezenta o necesitate mai mare decât acordarea acestui regim special bonurilor de combustibil. În practică, emiterea de facturi de către şoferii de taxi este mult mai dificilă decât emiterea de facturi de către staţiile de alimentare.
Pentru a deduce TVA la taxi, bilete şi abonamente, e nevoie de o factură corect întocmită, care în practică este greu de obţinut.
Marius Ionescu, parter NNDKP Consultanţă fiscală
