Din cauza disensiunilor cu sindicatele, Guvernul a decis să își asume răspunderea pe Codul muncii. Data nu a fost anunțată, dar liderii sindicali amenință cu proteste, fiind nemulțumiți de propunerile privind timpul de lucru, condițiile contractelor cu durată determinată și criteriile de concediere. Într-un interviu acordat Capital, avocatele Anca Grigorescu și Cristina Randjak, participante din partea Camerei de Comerț Americane (AmCham) la dezbaterile pe marginea Codului muncii, afirmă că legislația actuală este anacronică și protecționistă, iar modificarea Codului muncii este insuficientă. Ar trebui îmbunătățită și legislația contractelor colective de muncă.

Capital: Cea mai controversată modificare a Codului muncii este cea referitoare la timpul de lucru. Sindicatele vorbesc de ‚"sclavagism". Cum s-a ajuns la astfel de acuze?
Anca Grigorescu: Este vorba de situația, care a existat și până acum, privind cumulul de funcții. în acest moment, un angajat poate deține două posturi la un angajator. Modificarea din Cod vizează introducerea cumulului la angajatori diferiți, prevedere care acum nu rezultă clar din lege. Interpretarea a fost că, prin cumul, angajatul ar fi obligat să lucreze 16 ore pe zi în loc de opt. Această teamă nu este justificată, pentru că celelalte principii referitoare la timpul zilnic și cel săptămânal se aplică independent de cumul. Regulile acelea nu au fost modificate și sunt în linie cu directivele europene. Din nicio altă prevedere nu reiese că timpul de muncă s-ar mări.
Abuzurile angajatorilor
Capital: O altă problemă se referă la contractul pe perioadă determinată. Cum ar urma să se modifice?
A.G.: Este vorba, în primul rând, de prelungirea perioadei maxime a acestui tip de contract de la 24 la 36 de luni, dar motivul nemulțumirilor nu este acesta, ci, așa cum mai degrabă bănuim, vizează sistemul în care unii angajatori înțeleg să facă contracte doar pe perioadă determinată, pentru a scăpa mai ușor de unii angajați. Prin urmare, condițiile în care se poate încheia un astfel de contract au devenit mai favorabile pentru angajatori.
Cristina Randjak: Conform modificărilor, contractul se va putea încheia pe durata creșterii temporare a activității, în principal, în cazul activității sezoniere. Exprimarea din text este creșterea și/sau modificarea structurii activității angajatorului, ceea ce duce la o interpretare mai largă a situațiilor în care se poate apela la acest tip de contract.
A.G.: Nu vom reuși să eliminăm complet contractele pe perioadă determinată pentru că unii angajatori, în diverse industrii, au nevoie de ele. Atâta timp cât nu se pot acoperi exhaustiv toate domeniile și industriile în care se pot încheia astfel de contracte, întotdeauna va exista o mică portiță pentru diverșii angajatori care vor să facă abuz. Cum nu putem elimina acest tip de contracte, nu vom putea închide portița abuzurilor, legislația trebuie să fie cât mai apropiată de nevoile concrete ale angajaților și angajatorilor.
Piața muncii s-a schimbat față de 2003
Capital: Există numeroși oponenți ai proiectului care spun că nu e nevoie de nicio schimbare. Cum le răspundeți?
A.G.: în primul rând, legislația actuală nu este pusă în acord cu realitatea economică și socială, este învechită. în al doilea rând, este clar că s-au creat, la data adoptării Codului muncii în 2003, diverse drepturi pentru angajați și obligații pentru angajatori care au produs un dezechilibru. în 2003, era o altă piață a muncii și moștenisem unele prevederi din vechiul cod din 1972. Acum, ar fi util ca echilibrul să se restabilească. Nu am cerut nicio secundă să schimbăm balanța în favoarea angajatorului, ci să punem părțile în echilibru.
C.R.: Actualul Cod este protecționist. El nu dă excesiv de multe drepturi angajaților, ci are o problemă privind protecția prea mare. Un exemplu este dificultatea de a concedia angajații neperformanți, iar problemele cu care se confruntă angajatorii provin mai ales din contractele colective de muncă.
A.G.: Totuși, nu am exclus mijloace de protecție a angajaților, am prevăzut posibilitatea de a crea drepturi pentru aceștia și de a le impune obligații cu acordul lor. Pe scurt, angajatorii nu pot impune unilateral obligații.
Performanța, înainte de toate
Capital: în ceea ce privește criteriile de performanță, angajatorul va putea decide unilateral. Din acest motiv, există temeri că standardele vor fi făcute astfel încât angajații să ajungă mai ușor la mâna angajatorilor. Există acest risc?
A.G.: Angajatori care fac abuzuri vor fi întotdeauna. Diminuarea abuzurilor se poate face numai prin controale. Este cert că în orice raport de drept civil, comercial sau al muncii, există contractanți care nu-și respectă obligațiile din contract sau cele care le revin în temeiul legii. ≈ûi atunci, vrem să cuprindem cât mai multe îngrădiri în această lege, pentru că există abuzuri, sau să lăsăm părțile să-și regleze singure raporturile? Se observă că, în practică, acolo unde se fac abuzuri, se vor face întotdeauna indiferent de lege, iar aceste îngrădiri nu fac decât să îngreuneze raporturile existente și să împiedice stabilirea de noi raporturi de muncă. Este un moment în care ar trebui modificată legislația astfel încât să scadă șomajul.
Capital: Aceste restricții afectează competiția pe piața muncii, inclusiv pentru angajați?
A.G.: Fiecare angajat ar trebui să perceapă criteriul performanței ca pe un avantaj prin care, în timp, își creează experiență și acest lucru va fi în beneficiul lui pentru că va fi căutat de angajatori, va fi mai bine remunerat, iar riscul de a rămâne fără loc de muncă va fi mai mic. Criteriul performanței va fi în beneficiul tuturor.
Cheia: Contractele colective de muncă
Capital: Contractele colective de muncă (CCM) au iscat, de asemenea, dispute. în ce fel ar urma să fie schimbate?
A.G.: CCM se aplică, acum, tuturor angajatorilor, indiferent dacă au participat sau nu la negocieri, iar uneori aceștia sunt în imposibilitatea de le pune în practică. Angajatorii trebuie să acorde cele mai favorabile drepturi cuprinse în toate CCM încheiate la nivel de ramură, industrie sau național. Prin urmare, tot ce s-ar putea îmbunătăți prin aceste modificări ale Codului muncii va fi lipsit de substanță dacă nu se modifică și condițiile legate de CCM, în special, de aplicabilitatea acestora, apoi de reprezentativitatea impusă în cazul sindicatelor și al patronatelor pentru a avea dreptul de a participa la negociere. Efectul modificărilor Codului muncii va fi diluat în funcție de ceea ce se va decide în privința CCM.
C.R.: Există riscul ca tot ceea ce ar aduce bun Codul muncii, în sensul echilibrării raporturilor, să fie întors prin CCM, pentru că negocierea CCM pornește de la cele mai favorabile aspecte pentru angajați din Codul muncii.
A.G.: Trebuie să se înțeleagă că toate aceste modificări nu vin în dezavantajul angajaților. Singura condiție este să performeze. Dacă nu performează, chiar dacă nu s-ar modifica legislația, tot nu vor fi într-o situație mai roz pentru că, scăzând competitivitatea companiilor, li se reduc șansele de a rămâne angajați sau de a se angaja în alt loc.
Capital: S-a discutat și modificarea criteriilor pe baza cărora se fac concedierile.
A.G.: Concedierile colective ar urma să se facă pe criterii de performanță, urmând ca cele sociale să facă doar departajarea ulterioară. Trebuie remarcat însă că în cazul concedierilor individuale se vor aplica, în continuare, criteriile sociale.
Citește și Important este cine se împiedică

Legislația fiscală greoaie pune piedici angajatorilor

Restricțiile și procedurile birocratice ale legislației muncii se traduc în cheltuieli pentru angajatori, care se adaugă taxării mari a forței de muncă.

Odată cu lansarea în dezbatere publică a propunerilor de modificare a Codului muncii,  Guvernul a reluat și tema reducerii contribuțiilor de asigurări.
Promisiunea ar putea să se concretizeze în a doua jumătate a anului acesta și este în strânsă legătură, așa cum au sugerat oficialii de la Palatul Victoria, de o mai mare deschidere a pieței muncii prin înlăturarea unor restricții aflate acum în Codul muncii.
Până la momentul, deocamdată incert, al diminuării poverii fiscale, angajatorii se confruntă cu o altă problemă, și anume modul în care sunt reglementate, în acest moment, obligațiile de declarare, calcul și plată a contribuțiilor.
De la 1 ianuarie 2011, contribuțiile de asigurări au fost introduse în Codul fiscal. Inițiativa a fost bine primită de specialiștii în fiscalitate, însă formularea prevederilor a surprins prin numeroasele lacune și neclarități. Dificultățile de interpretare a textului de lege se pot transforma în costuri suplimentare pentru angajatori. Din acest motiv, mediul de afaceri a așteptat cu nerăbdare normele de aplicare a Codului fiscal, care ar fi trebuit să lămurească aplicarea contribuțiilor. însă, ca de obicei, proiectul normelor publicat de Finanțe are numeroase hibe. Pe de o parte, acestea adaugă obligații noi față de textul de lege.
"Am sesizat că au încercat să clarifice anumite aspecte și, probabil, cel mai important ar fi cel cu privire la baza de calcul al contribuțiilor sociale pentru angajator, care este aceeași cu cea pentru angajat. Deși această abordare ar fi fost logică și firească, totuși, prevederile legislative din OUG nr. 117/2010 (care introduce contribuțiile în Codul fiscal n.r.) păreau să facă o distincție în acest sens", arată Stela Andrei, tax manager, Ernst&Young.
Pe de altă parte, confuziile persistă, iar unele detalii așteptate de specialiști lipsesc.
"Una dintre prevederile din OUG nr. 117/2010 care a creat discuții controversate se referă la posibila interpretare din partea autorităților cu privire la aplicarea contribuțiilor sociale asupra utilizării mașinii de serviciu pe distanța dus-întors de la domiciliu la locul de muncă. Deși, teoretic, o astfel de utilizare nu ar trebui văzută ca un avantaj, deoarece este în interes de serviciu și, respectiv, nu se aplică impozit pe venit, se pare că ar fi necesară o clarificare pentru a nu lăsa loc de interpretare abuzivă. Mai ales că utilizarea mașinii de serviciu în scop personal (de exemplu, pe perioada concediului de odihnă) este scutită de contribuții sociale", spune Stela Andrei. Nu numai reducerea taxării, ci și formularea unei legislații fiscale mai simple, mai puțin interpretabile, care să excludă abuzurile ar putea contura, alături de Codul muncii, o piață a muncii mai flexibilă.