Instituţiile statului nu au ajuns încă la un consens privind schema de sprijin a cogenerării de înaltă eficienţă: MEF propune o variantă atractivă pentru investitori, în timp ce ANRE vrea un sistem mult mai restrictiv.

La opt luni de la finalizarea primului proiect privind schema de sprijin pentru promovarea cogenerării de înaltă eficienţă (producerea simultană de energie electrică şi termică), piaţa de energie din România nu are, încă, un act normativ care să asigure cadrul legal optim pentru atragerea investiţiilor în astfel de capacităţi. Anul trecut, în septembrie, Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE) avansase primul proiect de hotărâre de guvern (HG) privind stabilirea schemei de sprijin de tip bonus pentru producerea energiei electrice în cogenerare de înaltă eficienţă. La momentul actual, există două proiecte privind schema de sprijin pentru cogenerarea de înaltă eficienţă: unul elaborat de ANRE, şi celălalt de către Ministerul Economiei şi Finanţelor (MEF).

Schema-suport de susţinere a cogenerării de înaltă eficienţă urmăreşte facilitarea investiţiilor în astfel de capacităţi de producere a energiei, având în vedere că preţul energiei electrice astfel obţinute depăşeşte preţul pieţei. Ceea ce înseamnă că producătorul va primi un bonus, o sumă de bani, pentru fiecare MWh produs şi livrat în sistemul energetic. În esenţă, varianta ANRE este considerată de specialişti ca fiind o abordare din perspectiva pieţei energiei electrice, pierzându-se din vedere obiectivul principal, acela al dezvoltării unor unităţi eficiente de producţie – bazate pe cererea utilă de căldură – care să furnizeze energie termică populaţiei racordate la sistemele centralizate. Or, în România, în acest moment, cel mai ineficient sector este cel al termoficării, unde pierderile de energie din sisteme, pe întregul lanţ de la producător la consumatorii finali (inclusiv blocurile de locuinţe), ajung la 40%-80%. Situaţia este cu atât mai gravă cu cât, de la sfârşitul lui 2009, conform angajamentelor asumate faţă de UE, subvenţiile la energia termică furnizată populaţiei ar trebui să dispară, iar necesarul de investiţii pentru reabilitarea sistemului centralizat este estimat la circa 6 miliarde de euro.

MEF propune bonusuri mai mari, pe perioade mai îndelugate

Varianta ANRE prevede că schema de sprijin se aplică în perioada 2009-2022, iar o centrală poate beneficia de acest mecanism maximum 11 ani. Aceasta înseamnă că investitorii care vor dezvolta proiecte spre sfârşitul perioadei de acordare nu vor beneficia de sprijin un timp suficient pentru a rentabiliza investiţia. Spre deosebire de varianta ANRE, proiectul MEF prevede aplicarea schemei în perioada 2009-2024, cu menţiunea că producătorii vor beneficia de aceasta o perioadă de zece ani de la punerea în funcţiune a unităţii de cogenerare. A doua diferenţă se referă la bonusuri. În primul rând, atribuţia privind stabilirea bonusurilor, prin proiectul MEF, revine Guvernului, în timp ce varianta ANRE prevede că acest lucru să se face prin ordin al preşedintelui Autorităţii. Faţă de cele avansate de ANRE, MEF propune bonusuri mai mari şi diferenţiate între capacităţile de producţie existente şi cele noi, precum şi în funcţie de tipul combustibilului. În acelaşi timp, MEF propune o valoare constantă a bonusului pe toată perioada, şi nu regresivă de la un an la altul, ca în cazul variantei ANRE. Propunerea MEF mai precizează că bonusul poate fi ajustat prin HG, la propunerea ANRE, dacă intervin modificări legate de preţurile combustibililor, de preţul de tranzacţionare a energiei electrice pe piaţa spot sau de costurile permiselor de emisii de gaze cu efect de seră. Spre exemplificare, în schema ANRE bonusul pentru centralele care consumă gaze naturale din reţeaua de distribuţie porneşte de la 28,7 euro/MWh, fără TVA, şi ajunge în ultimul an la 25,3 euro/MWh. Pentru aceste centrale, MEF propune un bonus de 32 euro/MWh pentru capacităţile deja existente şi de 40 euro/MWh pentru cele noi. Aceasta, în timp ce unele ţări europene care au promovat cogenerarea eficientă au acordat bonusuri de 100 euro/MWh.

În forma propusă de ANRE, investitorului nu îi este garantată o rentabilitate minimă a proiectelor. Specialiştii din sector susţin că investitorii nu vor accepta o rată a rentabilităţii capitalului investit sub 12%, în timp ce ANRE propune cel mult 9%. Totuşi, pentru investitorii din sectorul distribuţiei de gaze şi electricitate, s-a considerat prin contractele de privatizare o rată de rentabilitate de 12% în primii trei ani şi 10% în următorii.

Cum se face alocarea costurilor

Un element neclarificat de schema ANRE este metoda de alocare a costurilor între căldură şi electricitate. Precizarea principiului de alocare a costurilor este extrem de importantă, pentru că preţul energiei termice livrate de unităţile de cogenerare nu trebuie să fie mai mare decât cel al energiei termice livrate de o sursă separată. Or, explică surse din piaţă, până în acest moment alocarea costurilor s-a făcut distorsionat, astfel încât preţul energiei termice a crescut pentru a putea fi menţinut cel al energiei electrice.

Este evident că schema de sprijin propusă de MEF este mult mai stimulativă pentru dezvoltarea investiţiilor în cogenerare. Aceasta, în condiţiile în care, în domeniul alimentării centralizate cu energie termică, promovarea surselor de producere în cogenerare de înaltă eficienţă constituie o opţiune strategică. Rămâne de văzut pentru ce variantă va opta Guvernul, pentru că, în realitate, decizia de susţinere a cogenerării este politică, cu atât mai mult cu cât e vorba de un sector cu impact direct asupra populaţiei. Practic, o treime din populaţie (circa 7 milioane locuitori) este racordată la sistemele centralizate de încălzire, şi o mare parte din aceasta este reprezentată de oameni cu venituri mici, care nu au alternative de încălzire.

INVESTIŢII

6 miliarde de euro este necesarul de investiţii estimat pentru reabilitarea sistemului centralizat de termoficare (surse de producere şi reţele de distribuţie).

Avantaje

La nivel european, promovarea cogenerării de înaltă eficienţă s-a realizat prin Directiva 2004/8/CE, transpusă în legislaţia românească prin HG nr. 219/2007, prin care se instituie obligativitatea stabilirii criteriilor şi condiţiilor necesare implementării schemei de sprijin. Comparativ cu producerea din surse separate a energiei electrice şi a celei termice, cogenerarea de înaltă eficienţă prezintă avantaje privind reducerea emisiilor de CO2, eficienţa ridicată în utilizarea combustibilului (peste 80%) şi creşterea securităţii în aprovizionarea cu energie.

Capital – Editia nr. 18, data 7 mai 2008