Daca in alte tari armele fabricate inainte de 1920 se comercializeaza la liber, fiind considerate piese de colectie, legislatia romaneasca contine aberanta prevedere ca pentru orice tip de arma cu pulbere, indiferent de data fabricatiei si de starea obiectului, proprietarul sa detina permis de port-arma. Aceasta, in conditiile in care pulberea care se poate folosi acum pentru armele vechi nu are aceeasi putere ca pulberea neagra folosita altadata, iar riscul ca arma sa explodeze in mana celui ca
Daca in alte tari armele fabricate inainte de 1920 se comercializeaza la liber, fiind considerate piese de colectie, legislatia romaneasca contine aberanta prevedere ca pentru orice tip de arma cu pulbere, indiferent de data fabricatiei si de starea obiectului, proprietarul sa detina permis de port-arma. Aceasta, in conditiile in care pulberea care se poate folosi acum pentru armele vechi nu are aceeasi putere ca pulberea neagra folosita altadata, iar riscul ca arma sa explodeze in mana celui care trage este imens. Pe de alta parte, arbaletele si arcurile se pot cumpara fara nici un fel de autorizatie; astfel, o arbaleta noua ajunge sa coste in jur de cinci milioane lei.
O alta aberatie legislativa este prevederea conform careia orice persoana care gaseste in podul propriei case o arma care a apartinut familiei sale nu are voie sa o pastreze si este obligata sa o declare imediat si sa o predea Politiei.
Tot conform legii, o arma veche trebuie gaurita in conditii speciale la Politie, ca sa nu mai poata fi folosita. Acest lucru ii scade valoarea de cateva zeci de ori. De exemplu, un pistol Parabelum Luger, arma clasica a armatei germane, poate costa si 5.000 de marci germane; daca este gaurita, nu mai valoreaza decat 300 de marci germane. Cu exceptia armelor aflate la cateva muzee din tara, printre care Peles si Bruckental, toate celelalte arme vechi au fost gaurite.
Pentru a detine arme conform legilor romanesti, proprietarul este obligat sa detina permis de port-arma si sa solicite la Politie autorizatie de cumparare, ori de cate ori vrea sa faca o noua achizitie. Pana anul trecut, autorizatia se dadea gratuit, insa acum ea se elibereaza contra sumei de 500.000 lei. Problema este ca la solicitarea autorizatiei cumparatorul trebuie sa descrie in detaliu arma si sa furnizeze informatii despre seria, modelul si anul de fabricatie. Se poate intampla ca altcineva sa cumpere intre timp piesa, iar respectivul colectionar sa plateasca degeaba autorizatia de procurare.
Cel mai adesea, armele se vand in circuit inchis. Colectionarii se cunosc bine intre ei si sunt cunoscuti la randul lor in cercurile celor care vand. De asemenea, se mai pot achizitiona arme la licitatiile organizate de Politie sau de Armata.
In ceea ce priveste preturile practicate pe piata, ele sunt reglate de raportul cerere-oferta si nicidecum de cataloagele si clasificarile internationale. De aceea, preturile sunt mult mai mici decat in strainatate. De exemplu, o sabie poate fi cumparata cu doar doua milioane de lei, iar pretul unui pistol variaza intre 200 si 500 de dolari. Pentru comparatie, o sabie din 1850 se vinde la Casa de Licitatii Sothebys cu 600 -1.000 de dolari.
Doru Farcus are arme din 1800
De aproape 15 ani, el achizitioneaza arme, fiind unul din putinii colectionari din Romania. Colectia cuprinde peste 100 de piese, printre care se numara pistoale, pusti de vanatoare, pusti de razboi, sabii, armuri, bastoane-sabie, un spargator de capete si chiar un box taranesc facut din lemn moale. O mare parte din obiecte nu functionau sau nu erau intr-o stare foarte buna cand au fost achizitionate, dar au fost reparate si restaurate chiar de catre colectionar. Pentru toate obiectele detine permis de port-arma si autorizatii de procurare, „intrucat nu poti cumpara o arma de la cineva care nu are permis pentru ea si care nu a fost dobandita in conditii legale. Adica, daca eu gasesc o pusca veche in podul bunicii, trebuie sa o predau la Politie si dupa aceea o pot cumpara de la ei”, relateaza Doru Farcus. „In prezent, cateva din cele mai interesante piese din colectie sunt inchiriate casei de filme Castel Film, pentru realizarea peliculei „Sherlock Holmes”. De asemenea, ei mi-au solicitat cateva arme si la realizarea filmului „Highlander”. Riscul, atunci cand inchiriezi astfel de piese, este ca ele pot fi pierdute in timpul filmarilor, caz in care ei imi platesc suma trecuta in contractul de inchiriere”, povesteste Doru Farcus.