Nu putem spune că România a înregistrat un progres remarcabil din punct de vedere economic în 2008.

Pe lângă sezonul cumpărăturilor şi al cadourilor, acesta este şi sezonul bilanţurilor anului care se încheie şi al speranţelor legate de cel care începe. Anul trecut pe vremea asta, scriam un articol care prevedea, pe långă alte lucruri, un 2008 sub semnul cårpelilor. A venit momentul evaluării acelor pronosticuri, pentru a vedea dacă a meritat efortul de a estima ce urma să ne rezerve viitorul cu 12 luni în urmă.

Anul trecut, treceam în revistă contextul macroeconomic internaţional precar, incluzånd în analiză starea economiei americane şi nu numai, precum şi tendinţe cum ar fi creşterea preţurilor materiilor prime. Luam notă de discrepanţa dintre multele economii emergente cu surplusuri şi deficitele cu care se confrunta Romånia. În contextul crizei creditelor imobiliare care începuse deja în SUA, prevesteam o înăsprire şi mai drastică a condiţiilor de creditare din pieţele financiare internaţionale.

În acest context, reiese destul de clar timiditatea unora dintre pronosticuri, precum şi eroarea de a prevedea alte fenomene care au avut loc şi care, privind retrospectiv, nu ar fi trebuit să surprindă pe nimeni. Deşi acea înăsprire a condiţiilor de creditare a avut loc, nu am avut prezenţa de spirit de a face legătura dintre acest fapt şi falimentul mai multor instituţii financiare din cauza lipsei de lichiditate. De asemenea, am omis din pronosticul anterior posibilitatea ca încetinirea economiei mondiale să ducă la prăbuşirea preţului petrolului.

În privinţa Romåniei, prevedeam un an sumbru, marcat de şocuri intense, pricinuite de starea economiei mondiale, precum şi de creştere moderată. Pe plan politic, prevedeam un guvern de coaliţie şi lipsa unui program coerent de abordare a economiei. Concluzia articolului suna cam aşa: „Dacă avem noroc, va fi numai un an de creştere moderată şi de stagnare a reformelor, în care cel mai bun rezultat ar fi limitarea pagubelor şi evitarea unei crize. Dacă nu avem noroc, există şansa reală a unui declin către instabilitatea macroeconomică a anilor ’90. Pentru a reduce la minimum consecinţele unui astfel de declin, sectorul corporativ al Romåniei va trebui să dea dovadă de prudenţa care le lipseşte guvernanţilor.“

Este evident că am fost excesiv de pesimist acum 12 luni. Nu am prevăzut posibilitatea creşterii de peste 8% a economiei şi m-am pripit cu prognoza instabilităţii macroeconomice. Am scăpat din vedere posibilitatea ca Romånia să fie penalizată de agenţiile de rating.

În ansamblu, prognoza de anul trecut ar fi putut să fie mai agresivă şi mai precis ţintită, echilibrånd pesimismul din anumite unghiuri cu o evaluare mai nuanţată a altora. Îndemnul la prudenţă adresat sectorului corporativ a fost naiv de-a dreptul, aşa cum arată un sondaj despre care am scris acum vreo şase săptămåni, care arăta dulcea ignoranţă a companiilor romåneşti cu privire la tot ceea ce înseamnă riscul şi gestionarea lui.

Cu toate acestea, consider că anumite aspecte ale anului care se încheie au fost incluse în acel articol. Nu putem spune că Romånia a înregistrat un progres remarcabil din punct de vedere economic în 2008, iar vulnerabilităţile cu care ne luptăm s-au accentuat. Din acest motiv, voi aşterne pe hårtie cåteva prognoze pentru 2009 săptămåna viitoare.