‘În condiţiile în care Marea Britanie şi Spania se confruntă, amândouă, cu o perspectivă de creştere lentă mulţi ani de acum înainte, se creează impresia că Gibraltarul aparţine altui spaţiu-timp economic’, a constatat în raportul său anual camera de comerţ locală.În 2012, când Londra afişa o creştere modestă de 0,2%, iar Madridul raporta o scădere cu 1,4% a economiei, Gibraltarul părea că trăieşte realmente într-o altă galaxie, bucurându-se de o creştere a PIB de 7,8%, în valoare de 1,2 miliarde de lire /1,4 miliarde euro/.Pe acest teritoriu de 7 kmp, PIB per locuitor este unul din cele mai ridicate din lume.’Pentru vremurile actuale, situaţia economică a Gibraltarului este una destul de confortabilă, în contrast cu cea din sudul Spaniei, marcată de o puternică depresie economică şi de o rată ridicată a şomajului’, a remarcat Pedro Aznar, profesor la şcoala de comerţ Esade din Madrid.
Într-adevăr, în timp ce în enclava cedată britanicilor în 1713 aproape toată lumea are de lucru – cu o rată a şomajului de doar 2,5% -, regiunea spaniolă învecinată Andaluzia nu se poate lăuda decât cu cea mai mare proporţie de căutători de locuri de muncă – 35,8%.
Datorită a patru piloni – servicii bancare şi financiare, turism, activităţi portuare şi jocuri online, dintre care primele trei aduc 25-30% din PIB, iar al patrulea circa 15% -, ‘Gibraltarul pare să nu fi avut de suferit de pe urma crizei economice internaţionale’, a observat la rândul său Stuart Green, purtător de cuvânt al guvernului local.
Totuşi, în anii 80 realitatea era cu totul alta: ‘Studiez economia Gibraltarului de 35 de ani şi am văzut-o crescând, trecând de la o economie susţinută de Ministerul Apărării britanic’, iniţial în proporţie de 60% din PIB, ‘la o economie bazată pe o proporţie solidă de profesionişti calificaţi’, a punctat John Fletcher, cercetător la Universitatea din Bournemouth.
O poveste cu militari
După retragerea majorităţii trupelor britanice, armata nu mai asigură decât 6% din PIB-ul local. În schimb, ‘Stânca’, aşa cum este supranumit Gibraltarul, numără în prezent 18.000 de companii înregistrate oficiale şi având activitate, la doar 30.000 de locuitori – ceea ce determină Madridul să acuze existenţa unui paradis fiscal, bănuind că multe societăţi spaniole şi-au instalat sediul aici.
‘Pot să vă spun că aici şi oamenii şi companiile îşi plătesc impozitele, este complet eronat să se spună altfel’, a susţinut Edward Macquisten, director general al Camerei de comerţ din Gibraltar.
‘Evident că nu suntem un paradis fiscal, doar că impozitul pe venit şi cel aplicat companiilor sunt ceva mai mici decât în multe alte ţări europene’, a adăugat Stuart Green.
Gibraltarul, unde nu se aplică TVA, a ieşit la sfârşitul lui 2009 de pe ‘lista gri’ a Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică /OCDE/ după ce a acceptat să facă schimb de informaţii fiscale cu mai multe ţări.
La începutul lui 2011, s-a renunţat la regimul care scutea de impozit unele companii, dar cota de impozitare de 10% aplicată este cu mult inferioară celei din Spania învecinată – 30%.
Gibraltarul ‘aplică o fiscalitate care atrage bani, aşadar, fără a fi un paradis fiscal, se află într-o situaţie asemănătoare’, a estimat Pedro Aznar.
‘Marea Britanie are în jurisdicţia sa un anumit număr de paradisuri fiscale, ca insula Jersey, insula Man, Bermudele şi… Gibraltarul’, a afirmat în ce-l priveşte Jesus Lizcano, preşedintele pentru Spania al organizaţiei anticorupţie Transparency International. Astfel, teritoriul face concurenţă neloială Madridului, ‘deturnând’ o serie de activităţi şi investiţii, prin condiţiile favorabile oferite.