Călătoria va debuta de fapt cu o scurtă vizită în Cuba, în program figurând şi un popas în Argentina. În răstimp, Putin va urmări de la faţa locului, la Rio de Janeiro, finala Campionatului Mondial de Fotbal, dintre Germania şi Argentina, pentru a-şi încheia periplul la Fortaleza, cu participarea la reuniunea la vârf a statelor BRICS.
Frumoase imagini: în Cuba cu Fidel Castro, care n-a mai apărut de altfel de multă vreme în public; la Buenos Aires cu preşedinta argentiniană Cristina Kirchner, chinuită de povara datoriilor. Ea îi dă bineţe lui Putin şi în calitate de viitoare membră a BRICS. Argentina va discuta de la egal la egal cu Brazilia, Rusia, India, China şi Africa de Sud. În final, imaginile din Brazilia – mai întâi din tribuna stadionului Maracanã, apoi în dialog cu preşedinta ţării gazdă a acestui campionat, Dilma Rousseff, care se luptă din răsputeri pentru a fi realeasă şi, poate, pentru a putea juca un rol central la summitul BRICS. Căci există riscul ca Putin, cu alurile sale de star, să-i fure show-ul la summit.
Turneul latino-american al Regelui Soare din Rusia e bine pus în scenă. Putin va gusta din plin vizitele pe care le face în ţari ce au nevoie de sprijin. În desagă: ştergerea datoriilor cubaneze, promisiuni pentru noi credite şi un proiect comun portuar. Şi pentru Cristina Kirchner are ceva: sprijin în lupta cu fondurile de investiţii, cărora Argentina le datorează bani, şi proiecte comune energetice. Nici la preşedinta Braziliei nu se duce cu mâna goală. Acesteia îi oferă ajutor în vederea ridicării balanţei comerciale comune. Totodată, şansa reprezentării laolaltă a unei ordini mondiale multipolare. Oriunde există probleme, Putin, salvatorul, e gata să sară în ajutor.
Rusia îşi cultivă vechile alianţe şi creează noi dependenţe. Dependenţe de Rusia. America Latină joacă în noua ordine mondială, aşa cum şi-o imaginează Putin, un rol important, considerând-o deosebit de interesantă şi din perspectiva sa de adversar al hegemoniei SUA. Cât de important e continentul pentru Rusia reiese şi din cuvintele rostite la începutul anului, fără jenă, de premierul de la Moscova, Dmitri Medvedev: "Rusia a venit ca să rămână". Nu de parteneriate strategice era vorba, ci de baze militare ruseşti în America Latină.
Un continent, care nu trebuie subestimat
Prietenosul urs rusesc are gheare şi dinţi. Dar şi puma latino-americană are gheare, vizibile doar când le scoate. Continentul nu se va preda Rusiei. Femei precum Dilma Rousseff sau preşedinta chiliană Michelle Bachelet nu trebuie subestimate. Aşa cum şi susţinerea argentiniană a anexării Crimeei de către Rusia a avut un ţel precis. Ţări precum Peru şi Mexic sunt destul de sigure pe sine, încât să nu accepte amestec din afară, în timp ce fostul principal aliat al Rusiei, Venezuela, a ajuns, astăzi, pacientul Americii Latine. Să nu uităm că şi Rusia, ameninţată de sancţiuni, are nevoie de sprijin.
Cochetăria Rusiei cu aceste state e un joc, în care există şi rivali demn de luat în serios. China îşi continuă ofensiva cu investiţii gigantice pe continent şi e principalul importator de materii prime. Şi noul premier al Indiei, Narendra Modi, îşi va reprezenta ţara la summitul BRICS cu fruntea ridicată.
Întrebarea care se pune e de ce în această competiţie mondială Europa şi Germania nu acordă destulă importanţă chestiunii. Însemnătatea economică a Americii Latine e de necontestat, legăturile culturale sunt puternice. Importanţa politică, însă, e mai redusă. Europa n-ar trebui să considere ca de la sine înţelese realţiile, prin tradiţie bune, cu fosta sa "Lume Nouă".