Adesea, piaţa de capital poate fi asemanată unei persoane, deoarece are „stări” care acoperă o întreagă gamă: poate fi iritabilă, dar şi euforică; poate reacţiona prompt într-o zi, dar lent în următoarea şi, foarte important, poate face evaluări corecte sau extrem de departe de realitate. Teoreticienii finanţelor comportamentale susţin că prin cunoaşterea psihologiei investitorilor se poate dobândi o mai bună înţelegere asupra a ceea ce se întâmplă pe piaţ
Adesea, piaţa de capital poate fi asemanată unei persoane, deoarece are „stări” care acoperă o întreagă gamă: poate fi iritabilă, dar şi euforică; poate reacţiona prompt într-o zi, dar lent în următoarea şi, foarte important, poate face evaluări corecte sau extrem de departe de realitate. Teoreticienii finanţelor comportamentale susţin că prin cunoaşterea psihologiei investitorilor se poate dobândi o mai bună înţelegere asupra a ceea ce se întâmplă pe piaţă, deoarece investitorii nu sunt chiar atât de rţtionali cum afirmă teoriile financiare tradiţionale.
Dacă privim la modul în care reacţionează Bursa noastră, putem vedea modul în care investitorii utilizează informaţia în procesul decizional. Conform teoriei prospectului, enunţată de Kahneman şi Tversky, investitorii manifestă predispoziţie la risc atunci când pierderea pare inevitabilă (nu vând când sunt în pierdere, sperând la o revenire a cotaţiilor, de exemplu) şi aversiune la risc atunci când apare câştigul urmărit (investitorii se mulţumesc cu un câştig mai mic, dar mai sigur, preferând să îşi lichideze mai rapid poziţiile şi să marcheze profitul). Astfel, se ajunge la situaţia în care afinitatea la risc creşte proporţional cu pierderea, fapt care poate amplifica, în unele cazuri, riscul unor lichidări masive (sell-offs), odată ce devine din ce in ce mai clar că un trend descendent va continua.
DETALII:
Citeşte întreaga analiză Tradeville.
