Ultimele modificări legislative propuse privind comercializarea produselor alimentare, cunoscute și sub denumirea de „Legea supermarketurilor“, urmăresc, în esență, sprijinirea producătorilor agricoli autohtoni, nemulțumiți că nu își pot valorifica produsele. Însă, forma aleasă pare a fi un coșmar logistic, iar restricțiile impuse în ceea ce privește proveniența produselor par a fi la limita legalității.
Pe scurt, noile reguli propuse obligă marii comercianții să renunțe la „taxele de raft“ fiind interzise practicile de a factura/refactura furnizorii de produse pentru diverse taxe și servicii; stabilește termene de plată către furnizori de maxim 30 de zile, respectiv șapte zile pentru produsele proaspete; obligă comercianții să acorde spații distincte de expunere și vânzare pentru produsele românești; instituie noi reguli de etichetare pentru comercializarea cărnii (cum ar fi mențiuni privind țara de origine a animalului). În plus, în termen de 6 luni de la publicarea actului normativ, comercianții sunt obligați ca pentru carne, ouă, legume, fructe, miere, produse lactate și de panificație să achiziționeze cel puțin 51% din marfa de pe raft, din fiecare categorie de produse, de la producătorii autohtoni. Proiectul a fost înregistrat la Secretarul general în data de 15.06.2016, iar dacă trece de această etapă și este promulgat de Președinte, în scurt timp va fi publicat în Monitorul Oficial și va intra în vigoare.
Deși scopul declarat al acestor modificări, acela de a încuraja producția românească, este lăudabil, de la reglementarea pe hârtie la realitatea implementării este cale lungă. Pentru că sectorul agricol autohton este unul dependent de condițiile de mediu, este foarte probabil ca piața locală să nu acopere necesarul de produse pentru aprovizionare, pentru toate tipurile de produse menționate în noile reglementări, pe tot parcursul anului.
Pe de altă parte, este discutabil dacă termenele de plată stabilite pentru comercianți sunt fezabile. Dacă termenul general de 30 de zile poate fi considerat unul acceptabil, termenul de 7 zile reglementat pentru produsele proaspete nu pare a fi unul rezonabil. În practică, livrarea produselor se desfășoară în mai multe etape. Cel mai adesea, inițial, produsele sunt livrate doar însoțite de un aviz. Ulterior, se procedează la verificarea produselor pentru conformitate, respectiv la verificarea corectitudinii conținutului documentelor de livrare. Abia ulterior acestor proceduri se emite factura și se transmite către comerciant. Așadar, pentru a putea respecta un termen atât de scurt, este imperativ să nu intervină nicio neregulă în procesul de livrare/facturare.
Impedimente de ordin legal pentru implementare
Restricțiile impuse la activitatea de comercializare în funcție de proveniența produselor par a fi la limita legalității, întrucât afectează în mod incontestabil libertatea economică.
De principiu, legislația europeană interzice măsurile care împiedică libera circulație a bunurilor la nivel comunitar și interzice restricțiile cantitative ale importurilor sau alte măsuri echivalente. Or, în cazul nostru concret, impunerea obligației de a achiziționa produse românești într-o pondere covârșitoare are ca efect indirect limitarea importurilor. De altfel, proiectul legislativ a atras atenția Comisiei Europene care verifică dacă noile reguli sunt conforme cu legislația comunitară.
De asemenea, legislația națională garantează libertatea economică și interzice orice formă de discriminare. În același sens, într-o decizie pronunțată în anul 2007, curtea a reținut că „Libertatea comerțului apare ca fiind o cerință fundamentală a economiei de piață, care se concretizează în participarea neîngrădită a comercianților la schimburile de mărfuri și servicii.“ Ca atare, nu este exclus ca la o eventuală analiză, Curtea Constituțională să decidă că forma actuală a legii privind comercializarea produselor alimentare afectează regulile concurențiale și oferă sprijin în mod discriminatoriu către anumiți operatori economici, întrucât criteriul locului producției pare a fi unul lipsit de obiectivate în pofida demersului legitim de a sprijini agribusiness-ul autohton. Așadar, forma aleasă pentru sprijinirea producției autohtone nu pare a fi cea mai potrivită opțiune.
