ca niciodata o Comisie Centrala Fiscala. Ea s-a infiintat in baza prevederilor art. 6 Cod fiscal si a unui act normativ special numit Ordin nr. 1.033/2004. Asa cum frumos povesteste Ordinul nr. 1.033/2004, Comisia emite, printre altele, „decizii pentru problemele de natura fiscala si cele de procedura fiscala, prin coroborarea legislatiei din domeniu cu legislatia conexa, dupa caz, pentru care se impune o solutionare unitara in vederea eliminarii confuziilor si interpretarilor diferite in aplicarea legislatiei.”Care va sa zica, tot niste norme metodologice, dar focalizate pe o anumita problema. De ce nu reuseste Codul fiscal, impreuna cu Normele lui metodologice si Ordinele date in aplicare, sa nu fie confuz si interpretabil, doar legiuitorul nostru priceput poate sa o spuna.Dar, la urma urmei, bune si normele astea, daca fac mai multa lumina in padurea intunecata a fiscalitatii romanesti. Ordinul nr. 1.033/2004 mai spune insa ceva si anume:”Comisia nu solutioneaza probleme punctuale care nu presupun adoptarea unor solutii general aplicabile de catre toti agentii economici, acestea rezolvandu-se potrivit atributiilor directiilor, prevazute in Regulamentul de organizare si functionare a Ministerului Finantelor Publice si potrivit legislatiei specifice.”Acum, ca ati citit randurile de mai sus, puteti la fel de bine sa uitati de ele. OUG nr. 123/2004 nu mai poate de nerabdare sa ne spuna altceva: „Comisia (…) are competenta de a emite solutii fiscale individuale anticipate…”Altfel spus, ultima modificare a Codului fiscal modifica in fapt actul normativ special care reglementeaza constituirea si functionarea Comisiei Centrale Fiscale.Sa revenim insa la noile si socantele atributii ale comisiei Centrale Fiscale. Aceasta, la solicitarea contribuabilului, poate emite o solutie individuala opozabila si obligatorie fata de organele fiscale. Solutia se da anticipat in baza unui dosar intocmit de contribuabil, in care acesta expune ipotezele problemei. Caracterul opozabil si obligatoriu al solutiei furnizate de catre Comisie se pastreaza doar daca situatia de fapt ulterioara coincide cu ipotezele initiale si daca normele legale aplicabile nu s-au modificat intre timp.Cu alte cuvinte, daca eu, contribuabil, doresc sa ma asigur de tratamentul fiscal al unei anumite operatiuni viitoare, pot sa obtin ceva mai mult decat obtineam pana in prezent, adica o simpla opinie a Ministerului Finantelor. Acum, am un document administrativ fiscal pe care il pot baga sub nasul organului fiscal venit in control.Toate bune si frumoase, dar daca eu, acelasi contribuabil, nu sunt de acord cu solutia individuala gasita de catre Comisia Centrala Fiscala? La urma urmei, Comisia nu reprezinta ultima autoritate care poate decide in legatura cu modul de aplicare a legii. Pot eu ignora solutia care mi-a fost acordata? Mai curand nu. Daca ea este obligatorie pentru organul fiscal, ea devine in egala masura obligatorie si pentru mine, cel care am solicitat-o. Sunt oare sigur ca doresc asa ceva, adica o decizie care sa nu-mi mai lase nici o libertate de miscare? O varianta mai buna ar fi aceea de a solicita intai lamuriri Ministerului Finantelor in baza unei adrese. Dupa cum se stie, Ministerul Finantelor imi va raspunde in intervalul de 30 de zile, dar raspunsul nu va avea decat un caracter orientativ. Daca raspunsul o sa-mi convina, voi solicita in etapa urmatoare o solutie individuala anticipata, despre care insa pot doar spera ca va coincide cu opinia exprimata de catre Ministerul Finantelor. Cu alte cuvinte, exista un oarece risc sa ma leg la cap fara sa ma doara.Dincolo insa de ce-si poate face omul singur cu mana lui, ramane o intrebare incuietoare: Ce este de fapt cu aceasta Comisie Centrala Fiscala? Solutiile Comisiei, punctuale sau nu, au caracter de norma legala expresa. Conform prevederilor Ordinului nr. 1.033/2004, „Solutiile unitare adoptate prin decizii ale Comisiei si aprobate prin ordin al ministrului finantelor publice sunt aplicabile de la data intrarii in vigoare a actului normativ in baza caruia au fost date”.Aceasta prevedere vine in contradictie cu tot ce stiam despre data de intrare in vigoare a unui act normativ. Ni se spune, nici mai mult nici mai putin, ca respectivele solutii sunt aplicabile retroactiv, spre deosebire de alte norme de aplicare, care intra in vigoare cel mai devreme la data publicarii lor in Monitorul Oficial.De ce doreste legiuitorul atat de mult sa existe asa ceva? Putem sa ne dam doar cu parerea, iar altii poate chiar o vor confirma: in cazul unui control, organul fiscal se poate prevala de o Decizie a Comisiei Centrale Fiscale pentru a reconsidera fiscal operatiunile unui contribuabil dintr-o perioada in care acesta a interpretat legislatia strict prin prisma actelor normative in vigoare la acea data. Evident, la acea data solutia Comisiei nu exista, dar asta e doar vina contribuabilului, si anume aceea ca nu poate ghici viitorul.In concluzie, daca ne-am inchipuit vreodata ca sistematizarea legislatiei fiscale (prin aparitia codurilor) a constituit si punctul de pornire pentru o administrare fiscala coerenta, e timpul sa ne reconsideram opinia.