Termenul stabilit de Parlamentul European şi de Consiliul de Miniştri al UE pentru punerea în aplicare a noilor norme a fost 25 mai 2011. Solicitările de informaţii iau forma unor scrisori de notificare oficială în cadrul procedurilor UE de constatare a încălcării obligaţiilor conform legislaţiei comunitare.
    
Noile norme acordă întreprinderilor şi consumatorilor noi drepturi în ceea ce priveşte telefonia, serviciile mobile şi accesul la internet. Printre acestea se numără dreptul consumatorilor de a schimba operatorul de telecomunicaţii într-o singură zi, fără a-şi schimba numărul de telefon, dreptul la mai multă claritate în ceea ce priveşte serviciile oferite clienţilor şi o mai bună protecţie a datelor cu caracter personal înregistrate online.

Noile competenţe de supraveghere conferite Comisiei Europene şi noile competenţe de reglementare acordate Organismului Autorităţilor Europene de Reglementare în domeniul Comunicaţiilor Electronice (OAERCE) vor spori certitudinea în materie de reglementare şi vor ajuta operatorii de telecomunicaţii să se dezvolte în cadrul unei pieţe unice paneuropene a telecomunicaţiilor.

Punerea în aplicare în mod rapid şi consecvent a acestor norme este o prioritate a Agendei Digitale pentru Europa. Totuşi, deşi procedurile legislative sunt în curs în toate statele membre ale UE, iar majoritatea statelor membre a informat Comisia în privinţa unor măsuri de punere în aplicare, doar şapte state membre (Danemarca, Estonia, Finlanda, Irlanda, Malta, Suedia şi Marea Britanie) au notificat Comisiei faptul că au pus în aplicare în întregime noile norme.    

Celelalte douăzeci de state membre (Austria, Belgia, Bulgaria, Cipru, Republica Cehă, Franţa, Germania, Grecia, Ungaria, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Olanda, Polonia, Portugalia, România, Slovacia, Slovenia şi Spania) trebuie să răspundă „scrisorilor de notificare oficială” în termen de două luni.
Dacă nu primeşte răspuns sau dacă nu este mulţumită de răspunsul primit, Comisia poate trimite statelor membre în cauză o solicitare formală de punere în aplicare a legislaţiei (sub forma unui „aviz motivat” în temeiul procedurilor UE de constatare a încălcării legislaţiei UE) şi, în cele din urmă, poate sesiza Curtea de Justiţie a Uniunii Europene.