Comisia Europeană a solicitat României și altor 13 state membre să reducă emisiile generate de mai mulți poluanți atmosferici. De asemenea, CE a cerut României să își pună la punct rețeaua Natura 2000.

România nu și-a îndeplinit angajamentele

Potrivit unui comunicat al CE, Comisia a solicitat unui număr de 14 state membre – Bulgaria, Danemarca, Irlanda, Spania, Cipru, Letonia, Lituania, Luxemburg, Ungaria, Austria, Polonia, Portugalia, România și Suedia – să își respecte angajamentele de reducere pentru mai mulți poluanți atmosferici.

„Directiva NEC stabilește angajamente naționale de reducere a emisiilor pentru mai mulți poluanți, care trebuie îndeplinite de fiecare stat membru în fiecare an între 2020 și 2029, precum și reduceri mai ambițioase începând cu 2030. Se solicită statelor membre să instituie programe naționale de control al poluării atmosferice (PNCPA) pentru a arăta modul în care vor fi îndeplinite aceste angajamente de reducere”, se arată în comunicat.

Conform acestuia, cele 14 state membre nu și-au îndeplinit angajamentele privind unul sau mai mulți poluanți vizați de Directiva NEC. Amoniacul provenit din sectorul agricol este poluantul în legătură cu care majoritatea acestor state membre nu își respectă obligațiile.

Prin urmare, Comisia trimite scrisori de punere în întârziere acestor 14 state membre, care au acum la dispoziție două luni pentru a răspunde și a remedia deficiențele semnalate. În absența unui răspuns satisfăcător, Comisia poate decide să emită un aviz motivat.

Trebuie desemnate siturile pentru Natura 2000

De asemenea, CE a solicitat României să asigure o protecție adecvată a habitatelor și a speciilor de interes pentru UE prin desemnarea siturilor Natura 2000.

Potrivit Directivei Habitate, țările UE sunt obligate să protejeze și să readucă la un stadiu corespunzător de conservare habitatele care joacă un rol vital pentru biodiversitate.

Comisia a trimis României o scrisoare de punere în întârziere în iulie 2019, cu privire la neîndeplinirea obligației sale de a asigura o protecție adecvată a habitatelor și a speciilor de interes pentru UE prin desemnarea siturilor Natura 2000. România nu a propus încă toate siturile pe care ar fi trebuit să le propună, iar cele pe care le-a propus nu includ în mod adecvat diversele specii și tipuri de habitate care necesită protecție. În consecință, Comisia a decis să emită un aviz motivat adresat României, care are la dispoziție două luni pentru a răspunde și a lua măsurile necesare.

În caz contrar, Comisia poate decide să sesizeze Curtea de Justiție a Uniunii Europene cu privire la acest caz.

Directiva privind detașarea lucrătorilor trebuie respectată

De asemenea, Comisia Europeană a solicitat unui număr de 17 state membre, inclusiv României, să respecte Directiva privind detașarea lucrătorilor.

Comisia a decis să trimită avize motivate Belgiei, Bulgariei, Cehiei, Danemarcei, Germaniei, Irlandei, Franței, Italiei, Ungariei, Maltei, Țărilor de Jos, Austriei, Poloniei, României, Sloveniei, Slovaciei și Finlandei pentru că nu au aliniat diverse dispoziții de drept intern la Directiva privind asigurarea respectării aplicării Directivei privind detașarea lucrătorilor.

Aceasta definește cerințele administrative și măsurile de control pe care statele membre le pot impune pentru a monitoriza respectarea normelor privind detașarea lucrătorilor; apără drepturile lucrătorilor detașați și îi protejează de un tratament nefavorabil din partea angajatorului lor în cazul unei acțiuni în justiție sau administrative; protejează drepturile lucrătorilor detașați în situații de subcontractare; asigură aplicarea și colectarea eficace a sancțiunilor administrative și a amenzilor în toate statele membre ale UE; obligă statele membre să instituie sancțiuni eficace, proporționale și cu efect de descurajare.

În iulie 2021, Comisia a trimis scrisori de punere în întârziere unui număr de 24 de state membre și, în prezent, continuă cu trimiterea acestor scrisori unui număr de 17 de state membre care nu au transpus încă în mod corect unele sau toate dispozițiile directivei menționate anterior.

Statele membre vizate au la dispoziție două luni pentru a lua măsurile necesare; în caz contrar, Comisia poate decide să sesizeze Curtea de Justiție a Uniunii Europene cu privire la aceste cazuri.