Este vorba despre Directiva privind conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de faună şi floră sălbatică (92/43/CEE ), ce contribuie la protejarea biodiversităţii în Uniunea Europeană.

Comisia a decis vineri să trimită României o scrisoare de punere în întârziere. Ţara noastră are la dispoziţie două luni pentru a remedia situaţia; în caz contrar, executivul comunitar poate decide să trimită un aviz motivat.

Printre alte probleme, legislaţia României nu menţionează în mod explicit că măsurile de conservare incluse în planurile de gestionare trebuie să ţină seama de necesităţile ecologice ale tipurilor de habitate naturale şi ale speciilor prezente pe teritoriul respectivelor situri. Acest lucru are un impact direct asupra calităţii planurilor de gestionare, având în vedere că s-ar putea ca acestea să nu conţină măsurile necesare protejării respectivelor tipuri de habitate şi specii.

De asemenea, legislaţia naţională limitează domeniul de aplicare al principalelor dispoziţii ale directivei la activităţile desfăşurate în cadrul siturilor Natura 2000. Astfel sunt excluse toate celelalte cauze posibile de deteriorare sau de perturbare provenite din afara siturilor.

În conformitate cu Pactul verde european şi cu strategia europeană privind biodiversitatea, este esenţial ca UE să oprească pierderea biodiversităţii prin îmbunătăţirea şi refacerea ecosistemelor deteriorate în vederea atingerii unei stări ecologice bune, explică pe site-ul său Comisia Europeană.

De asemenea, CE solicită României să transpună integral legislaţia UE care incriminează rasismul şi xenofobia.

România nu a definit în mod corect discursurile de incitare la ură, deoarece nu incriminează discursurile de ură care incită la violenţă. În plus, România incriminează doar discursurile de ură care incită la ură atunci când acest comportament este îndreptat împotriva unui grup de persoane definit pe criterii de rasă, culoare, religie, descendenţă sau origine naţională sau etnică, dar nu şi atunci când este îndreptat împotriva unui membru al unui astfel de grup, detaliază executivul comunitar pe site-ul său.

Estonia nu a transpus incriminarea formelor specifice de discursuri de incitare la ură, şi anume apologia publică, negarea sau minimizarea vădită a criminalităţii internaţionale şi a Holocaustului, atunci când un astfel de comportament este de natură să incite la violenţă sau la ură. De asemenea, Estonia nu a incriminat în mod corect discursurile de incitare la ură, omiţând incriminarea incitării publice la violenţă sau la ură îndreptate împotriva unor grupuri de persoane şi nu a prevăzut sancţiuni adecvate. În sfârşit, Codul penal din Estonia nu garantează că motivaţia rasistă şi xenofobă a infracţiunilor este considerată circumstanţă agravantă, astfel încât aceste infracţiuni să fie urmărite penal în mod eficace şi adecvat.

Estonia şi România au la dispoziţie două luni pentru a răspunde la întrebările adresate de Comisie; în caz contrar, Comisia poate decide să trimită un aviz motivat.

Decizia-cadru privind combaterea rasismului şi xenofobiei prin intermediul dreptului penal (Decizia-cadru 2008/913/JAI) are drept scop să se asigure că, în întreaga UE, anumite manifestări grave ale rasismului şi xenofobiei sunt pasibile de sancţiuni penale efective, proporţionate şi cu efect de descurajare. Comisia continuă să evalueze transpunerea acestei decizii-cadru şi în alte state membre şi, dacă este necesar, nu va ezita să iniţieze alte proceduri de constatare a neîndeplinirii obligaţiilor.

Prin pachetul său lunar de decizii în constatarea neîndeplinirii obligaţiilor, Comisia Europeană urmăreşte acţionarea în justiţie a statelor membre care nu şi-au îndeplinit obligaţiile ce le revin în temeiul legislaţiei UE. Aceste decizii, care vizează diverse sectoare şi domenii de politică ale UE, au scopul de a asigura aplicarea corespunzătoare a legislaţiei UE, în beneficiul cetăţenilor şi al întreprinderilor.