Înghețarea prețului combustibilului nu contravine legislației UE, au declarat, pentru Capital, surse din cadrul Comisiei Europene.
”Prețul petrolului/combustibilului nu este stabilit la nivelul UE. De aceea, înghețarea prețului combustibilului la nivel național nu contravine legislației europene privind piața internă a energiei. Oricum, directiva europeană privind impozitarea în sectorul energetic stabilește un set de reglementări care vizează impozitarea la nivel național a combustibililor. Înghețarea prețului la combustibil nu ar încălca directiva europeană atâta timp cât România respectă nivelul minim de impozitare a combustibilului, care este, în prezent, 359 de euro/1.000 litri pentru benzină. Dar, actuala directivă europenă este în revizuire, Comisia Europeană adoptând ieri varianta revizuită”, au declarat pentru Capital, surse din cadrul Comisiei.
În urmă cu două săptămâni Guvernul Bulgariei a ajuns la un acord cu LukOil Bulgaria, cel mai mare producător de carburanţi de pe această piaţă, pentru suspendarea timp de o lună a creşterilor de preţ la benzină şi motorină.
Premierul Emil Boc a cerut reprezentanţilor Consiliului Concurenței şi Departamentului pentru Afaceri Europene să verifice dacă legislaţia europeană permite îngheţarea preţurilor carburanților, aşa cum prevede un articol din Legea concurenţei.
„Am invitat consiliul Concurenţei şi DAE să verifice dacă acest articol din legea concurenţei este compatibilă cu legislaţia europeană şi dacă se poate aplica. Dacă este posibil, vom vedea ce este de făcut”, a declarat premierul Emil Boc, referindu-se la posibilitatea ca preţurile carburanţilor să fie îngheţate timp de şase luni în cazuri excepţionale.
Potrivit legii, „pentru sectoare economice determinate şi în împrejurări excepţionale, precum: situaţii de criză, dezechilibru major între cerere şi ofertă şi disfunctionalitate evidentă a pieţei, Guvernul poate dispune măsuri cu caracter temporar pentru combaterea creşterii excesive a preţurilor sau chiar blocarea acestora. Asemenea măsuri pot fi adoptate prin hotărâre pentru o perioadă de 6 luni, care poate fi prelungită succesiv pentru durate de câte cel mult 3 luni, cât timp persistă împrejurările care au determinat adoptarea respectivei hotărâri”.