Curtea Europeană de Justiție va fi sesizată pentru încercarea Comisiei de a restricționa vânzarea produselor din tutun încălzit
Comisia Europeană se confruntă cu o provocare majoră în legătură cu acuzațiile că și-a depășit competențele prin emiterea unei directive care încearcă să facă o lege, mai degrabă decât să pună în aplicare una adoptată de co-legislatorii UE, Consiliu și Parlament.
Înalta Curte irlandeză va sesiza către Curtea Europeană de Justiție încercarea Comisiei de a restricționa vânzarea produselor din tutun încălzit, care le oferă fumătorilor șansa de a trece la alternativă mai sigure, scrie editorul politic Nick Powell.
Dosarul a fost introdus de două companii implicate în vânzarea și comercializarea produselor din tutun încălzit în Irlanda, PJ Carroll & Company și Nicoventures Trading. Aceștia au contestat statul irlandez pentru transpunerea în lege a unei directive a Comisiei Europene, pe motiv că aceasta a depășit competențele care i-au fost delegate în temeiul legislației privind produsele din tutun, aprobate de organele legislative ale UE, de Consiliu și de Parlament.
Acum este sigur că instanța de la Dublin va trimite cazul Curții Europene de Justiție din Luxemburg, avocații ambelor părți fiind rugați să convină asupra întrebărilor asupra cărora Curtea se va pronunța. Acestea sunt întrebări la care Comisia va trebui să răspundă, de asemenea, și să explice de ce s-a simțit în măsură să-și extindă competențele delegate pentru a include produse scutite de legislația inițială.
Există suficiente argumente pentru a declara invalidă directiva Comisiei
În decizia sa, judecătorul Cian Ferriter consideră că există argumente întemeiate pentru a declara invalidă directiva Comisiei. Aceasta ar duce la interzicerea totală a produselor din tutun încălzit cu arome, inclusiv glo, produsul aflat în centrul dosarului. Glo încălzește tutunul în loc să-l ardă, astfel încât utilizatorii au beneficii pentru că nu fumează. Companiile care au introdus cazul au susținut că, astfel, Comisia face, în mod invalid, o alegere politică de a-l interzice.
Judecătorul rezumă acest argument în sensul în care Comisia a interzis efectiv „o categorie de produse din tutun care era nouă pe piață, care nu exista la momentul adoptării Directivei privind produsele din tutun, în 2014, și care nu fusese subiectul evaluărilor separate de politică și sănătate…”.
El consideră că „este cel puțin discutabil că aceasta a implicat o alegere politică care a fost deschisă doar legiuitorului UE și nu Comisiei”. În consecință, el trimite dosarul la Curtea de Justiție a Uniunii Europene. De asemenea, solicită instanței din Luxemburg să se pronunțe asupra metodologiei Comisiei, deoarece aceasta a acționat din cauza vânzărilor în creștere ale produselor din tutun încălzit, dar nu a ținut cont de cantitatea mai mică de tutun pe care acestea o conțin, în comparație cu țigările.
Comisia ar fi trebuit să-și dea seama că se află pe un teren discutabil din punct de vedere juridic. Când a adoptat directiva în 2022, patru state membre au formulat în mod oficial o obiecție comună conform căreia directiva ar fi implicat „elemente esențiale rezervate legiuitorilor europeni”. Ei au adăugat că, astfel, Comisia „a depășit limitele competențelor delegate care i-au fost acordate”.
Cum a intrat Comisia Europeană într-o astfel de situație
Cele patru țări au mai avertizat că „această utilizare a puterii delegate de către Comisie este problematică și pune la încercare echilibrul instituțional, creând incertitudine juridică și dificultăți practice pentru toate părțile implicate”. Comisia a fost avertizată în mod clar că face ceva discutabil din punct de vedere legal și că probabil va ajunge în instanță.
O întrebare nu pentru judecători, ci pentru politicieni și cetățeni, este cum a intrat Comisia în această situație dificilă? Cel puțin doi factori par să fi fost în joc aici. Unul este tendința instituțională de a merge prea departe, de a-și afirma puteri și mai mari decât are de fapt.
Celălalt este specific politicii de tutun, unde există adesea tendința de a urma punctele de vedere ale Organizației Mondiale a Sănătății, mai degrabă decât să vină cu o soluție care funcționează pentru cetățenii europeni. În acest caz, a folosit definiția OMS privind produsele din tutun încălzit, mai degrabă decât să o considere ca o chestiune pentru statele membre ale UE.