Luni, pe 19 iunie, Comisia Europeană a propus noi norme pentru îmbunătățirea procedurilor privind impozitul reținut la sursă, astfel încât acestea să devină mai eficiente și mai sigure pentru investitori, pentru intermediarii financiari (de exemplu bănci) și pentru administrațiile fiscale ale statelor membre.
Inițiativa reprezintă un element-cheie al Comunicării privind impozitarea întreprinderilor pentru secolul XXI şi al Planului de acţiune al Comisiei din 2020 privind uniunea pieţelor de capital și este menită să promoveze o impozitare mai echitabilă, să combată frauda fiscală şi să sprijine investiţiile transfrontaliere în întreaga UE.
Procedurile de rambursare pot fi de lungă durată și frustrante
Termenul „impozit reţinut la sursă” se referă la situaţia în care un investitor rezident într-un stat membru al UE este obligat să plătească impozit pe dobânzile sau dividendele obţinute într-un alt stat membru. Investitorii transfrontalieri sunt cei care se regăsesc cel mai des în astfel de situații. În acest caz, pentru a evita dubla impunere, multe state membre ale blocului comunitar au semnat convenții care evită impozitarea de două ori a aceleiași persoane sau societăți. Astfel, investitorii transfrontalieri pot depune o cerere de rambursare pentru orice impozit excedentar plătit în alt stat membru.
Aceste proceduri sunt însă de multe ori îndelungate, costisitoare şi greoaie. Din această cauză, investitorii se frustrează, iar investiţiile transfrontaliere în interiorul UE şi investiţiile realizate din afara Uniunii sunt descurajate. Procedurile de reţinere la sursă variază foarte mult în fiecare stat membru. Investitorii trebuie să utilizeze peste 450 de formulare diferite în întreaga UE, iar majoritatea sunt disponibile numai în limbile naționale. De asemenea, Cum/Ex şi Cum/Cum a arătat cum aceste proceduri pot fi utilizate în mod abuziv, pierderile fiscale rezultate din aceste practici fiind estimate la 150 de miliarde EUR pentru perioada 2000-2020.
Comisia Europeană propune un certificat de rezidență fiscală comun
Așadar, printre măsurile propuse de Comisia Europeană se numără un certificat de rezidenţă fiscală digitală comun la nivelul UE. Acesta ar trebui să eficientizeze procedurile de reducere a impozitului reţinut la sursă, deoarece investitorii cu un portofoliu diversificat în UE ar avea nevoie de un singur certificat de rezidenţă fiscală digitală pentru a solicita mai multe rambursări în cursul aceluiaşi an calendaristic. Certificatul ar urma să fie eliberat în termen de o zi lucrătoare de la depunerea unei cereri. În prezent, majoritatea statelor UE recurg la proceduri pe suport de hârtie
Procedura standard de rambursare existentă va fi completată de proceduri accelerate, mai exact o procedură de „reducere la sursă” şi un sistem de „rambursare rapidă”, care vor accelera şi vor armoniza procesul de reducere a impozitului reţinut la sursă în întreaga UE. Statele membre ale blocului comunitar vor putea alege între cele două. De asemenea, vor putea opta pentru o combinație.
În cazul procedurii de „reducere la sursă”, rata de impozitare aplicată la momentul plăţii dividendelor sau a dobânzilor se bazează direct pe normele aplicabile prevăzute în dispoziţiile convenţiei de evitare a dublei impuneri. În cazul procedurii de „rambursare rapidă”, plata iniţială se efectuează ţinându-se cont de rata impozitului reţinut la sursă din statul membru în care sunt plătite dividendele sau dobânzile. Rambursarea oricăror impozite plătite în plus se acordă însă în termen de 50 de zile de la data plăţii.
Potrivit estimărilor, investitorii ar trebui să economisească aproximativ 5,17 miliarde de euro pe an datorită acestor proceduri standardizate.
Abuzurile vor putea fi identificate mai ușor
De asemenea, obligația de raportare standardizată le va conferi administraţiilor fiscale naţionale instrumentele necesare pentru a verifica eligibilitatea pentru rata redusă şi pentru a detecta eventualele abuzuri. Intermediarii financiari vor fi obligați să să raporteze plata dividendelor sau a dobânzilor către administraţia fiscală relevantă, pentru ca aceasta din urmă să poată urmări tranzacţia.
Cu alte cuvinte, marii intermediari financiari din UE vor fi obligaţi să se înscrie într-un registru naţional al intermediarilor financiari certificaţi. De asemenea, registrul va fi deschis și intermediarilor financiari mai mici şi din afara UE, pe bază de voluntariat.
Contribuabilii care investesc în UE prin intermediari financiari certificaţi vor beneficia astfel de proceduri accelerate de reţinere la sursă, evitând dubla impozitare a plăţilor de dividende. Cu cât se înregistrează mai mulţi intermediari financiari, cu atât va fi mai uşor pentru autorităţile fiscale să prelucreze cererile de rambursare, indiferent de procedura utilizată.