Câştigurile participanţilor la fondurile de pensii sunt afectate de comisioanele de tranzacţionare şi când trebuie să le suporte direct, dar şi în situaţia actuală, când le suportă administratorii.
Costurile activităţii de inves-tiţii din banii fondurilor de pensii private obligatorii (Pilonul II) sunt suportate de administratori. În cazul pensiilor facultative, reglementările nu sunt identice: aceste costuri sunt plătite de participanţi.
Unii administratori de fonduri de pensii private obligatorii consideră că această reglementare este anormală. „Este împotriva practicii şi generează un conflict de interese între administratori şi participanţi“, afirmă directorul general al ING Fond de Pensii, Emilia Bunea. Reprezentanţii altor administratori se feresc să afirme că actuala reglementare creează un conflict de interese, însă consideră că suportarea costurilor de către administratori reprezintă o problemă. „Există o diferenţă de scop între a investi astfel încât participantul să beneficieze de perioadele foarte favorabile ale burselor, pe de o parte, şi suportarea costurilor pe care le presupun astfel de investiţii, pe de altă parte“, afirmă directorul de investiţii al Allianz-Țiriac Pensii, Dorin Boboc.
Costurile ameninţă câştigurile
Pentru administratorii de pensii private obligatorii, achitarea comisioanelor de tranzacţionare din buzunarul propriu înseamnă câştiguri mai mici. În plus, veniturile administratorilor sunt limitate, iar cheltuielile trebuie să şi le controleze singuri. Veniturile administratorilor de pe Pilonul II provin în special din încasarea unui comision de 2,5% din contribuţiile care le sunt virate şi a unui comision lunar de 0,05% din activul net al fondului. Ultimul comision este cel care îi stimulează pe administratori să obţină câştiguri cât mai mari pentru participanţi: cu cât randamentele sunt mai mari, cu atât creşte mai mult valoarea activelor nete administrate şi, în consecinţă, sporesc şi veniturile lor.
Cu toate acestea, faptul că administratorii suportă comisioanele de tranzacţionare a instrumentelor în care plasează banii participanţilor poate avea efecte nedorite. „Dacă administratorul consideră că ar trebui să mărească expunerea pe acţiuni într-o perioadă şi, ulterior, să o reducă conform aşteptărilor despre evoluţia pieţelor, s-ar putea ca din considerente de cost să nu facă nici una, nici alta“, spune directorul de investiţii al Allianz-Țiriac.
Cele mai mari costuri aferente activităţii de investiţii sunt comisioanele de tranzacţionare de acţiuni, tocmai instrumentele care pot aduce cele mai mari câştiguri. În consecinţă, pasivitatea administratorilor determinată de dorinţa de a ţine în frâu costurile poate muşca tocmai din câştigurile participanţilor.
În prezent, ponderea destul de consistentă a contribuţiilor lunare în valoarea activelor îi ajută însă pe administratori să jongleze lejer când trebuie să-şi reducă expunerea pe acţiuni. Opiniile administratorilor nu sunt unanime. „Nu cred că suportarea comisioanelor de tranzacţionare i-ar înfrâna pe administratori în a face atâtea tranzacţii câte sunt necesare“, spune directorul general al BCR Pensii, Simona Diţescu. Cu toate acestea, ea afirmă privind costurile de tranzacţionare că ar fi necesar să fie suportate de către participanţi, aşa cum se întâmplă şi în cazul pensiilor facultative. În cazul în care costurile de tranzacţionare ar fi suportate de participanţi, câştigurile obţinute pentru ei de către administratori ar fi erodate de aceste costuri. Oficialul Allianz apreciază că diferenţa de randament ar fi de 0,5 puncte procentuale pe an.
Câştigurile de pe Pilonul II
Randamentele raportate de fondurile de pensii administrate privat de la lansarea sistemului şi până la sfârşitul lunii ianuarie se plasau între 13%, în cazul fondului administrat de OTP, şi circa 34%, în cazul fondului administrat de ING.
Fondurile de pe Pilonul II aveau aproape cinci milioane de clienţi la sfârşitul lunii ianuarie şi administrau active în valoare de peste 2,5 miliarde de lei.
