Comisionul de risc de la Volksbank este deja celebru în peisajul local prin prisma proceselor pornite de clienţi împotriva băncii. Ultimele două decizii ale instanţelor din România pe această temă sunt total divergente: Judecătoria Sector 2 a anulat actul adiţional semnat de un client în baza OUG 50 şi astfel avocatul clientului înţelege pe cale de consecinţă anularea comisionului de administrare (comisionul de risc reîncadrat, n.r.), iar Curtea de Apel a anulat o decizie a Tribunalului Bucureşti, reintroducând comisionul de risc şi obligând clienţii să restituie băncii circa 25.000 euro.
Cazul 1: Clientul câştigă anularea comisionului de risc
În primul caz, în 17 aprilie 2013, a fost pronunţată de către Judecătoria Sctor 2 sentinţa civilă nr. 6513 în dosarul 33271/300/2012, prin care s-a constatat nulitatea absolută a unei clauze vizând perceperea comisionului de administrare din cuprinsulunui act adiţional semnat de client în „baza OUG50/2010”, anunţă avocatul Codruţ Avram care reprezintă clientul. Potrivit lui, prin acelaşi act se modifică, de asemenea, cuantumul şi tipul dobânzii din fixă în variabilă.
De fapt, comisionul de administrare este tot celebrul comision de risc, dar care a fost reîncadrat în urma OUG 50, prin schimbarea sintagmei în comision de adminstrare, adică de administrare a riscului.
Completul de judecată a analizat condiţiile în care a fost semnat actul adiţional, modalitatea în care consumatorul a fost informat sau dezinformat, conţinutul notificărilor transmise de către bancă, în care acestuia i se spunea că trebuie sa semneze acest document „in vederea aplicarii dispozitiilor OUG 50/2010”, spune avocatul.
„Prin soluţia pronunţată s-a stabilit ca Volksbank România este obligată să nu mai încaseze comisionul de administrare şi să returneze toate sumele achitate cu titlu de comision de risc/de administrare plătite în baza convenţiei de credit şi a actului adiţional de la data semnării până la zi, la care se adaugă dobânda legală. În plus, aceasta trebuie să perceapă pe întreaga perioadă a derulării convenţiei dobânda fixă iniţiala, fără a se ţine cont de actul adiţional ulterior”, spune avocatul clientului.
Reprezentanţii Volksbank spun că încă nu există o motivare privind anularea actului adiţional, ea urmând să vină în maximum 30 de zile. Ei spun că actul adiţional survenit odată cu alinierea la OUG 50 a fost semnat de client, nefiind cazul de acceptare tacită, şi astfel nu ar fi justificată anularea. Oricum, hotărârea urmează să fie atacată cu recurs, chiar dacă ea este executorie (trebuie aplicată imediat).
De asemenea, ei cei de la Volksbank spun că o decizie similară (scoaterea comisionului de administrare/risc) a fost dată în urmă cu ceva timp de acceaşi instanţă, dar fără să se vină cu o motivare, ceea ce înseamnă în opinia lor depăşirea atribuţiilor. Şi acea decizie urmează la recurs.
Cazul 2: Volksbank câştigă prin reintroducerea comisionului de risc
Curtea de Apel Bucureşti a anulat o decizie a Tribunalului Bucureşti, reintroducând comisionul de risc în contractul de credit dintre Volksbank și clienții săi şi obligându-i pe aceştia să restituie Băncii aproximativ 25.000 euro (constând în sume restituite şi cheltuieli de judecată), anunţă banca printr-un comunicat.
Sentința în dosarul 14302/3/2011 și motivarea acesteia au fost comunicate părților în cursul săptămânii trecute.
În această speță, Curtea de Apel apreciază că nu este îndeplinită una din condițiile necesare pentru declarea unei clauze abuzive – crearea unui dezechilibru între obligațiile părților – și, în consecință, anulează hotărârea inițială prin care comisionul de risc a fost eliminat din contract.
”Scopul comisionului de risc rezultă chiar din denumirea sa, respectiv de acoperire a riscului de nerambursare a creditului, astfel încât în Convenția de credit nu este necesară explicarea detaliată a sa. Pentru intimați esențial era să cunoască cuantumul comisionului de risc și dacă acesta era convenabil pentru ei. Legea 193/2000 stipulează doar obligativitatea unei formulări clare, neechivoce, într-un limbaj inteligibil a clauzelor contractuale, nu și necesitatea explicării motivelor care stau la baza perceperii taxelor, comisioanelor, ori a dobânzilor”, se arată în sentința citată.
Hotărârea poate fi atacată cu recurs, însă este executorie, ceea ce înseamnă că Banca va începe procesul de recuperare a sumelor. Banca a fost reprezentată în acest dosar de către casa de avocatură Vilău & Mitel.