‘Am descoperit, şi acest lucru se va face public săptămâna viitoare, o realitate absolut uluitoare, pe care, din păcate, BNR nu a descoperit-o până acum: comisioanele acestea, aplicate lunar, sunt înscrise în contabilitatea băncilor la venituri din dobânzi. Asta înseamnă că acest fapt este demonstrat prin însăşi rapoartele anuale financiare pe care unele băncile le fac şi pe care le înregistrează la BNR şi la MFP. Prin însăşi documentele lor publice, băncile ne arată – nu toate, ci doar câteva, care practică aceste clauze abuzive – că în contabilitatea lor aceste comisioane sunt înregistrate ca fiind venituri din dobânzi. Adică, este un venit echivalent cu dobânda, deci este o dobândă mascată’, a spus Piperea.
Avocatul a atras atenţia asupra faptului că aceste comisioane – de risc, de monitorizare a riscului sau a celui de rezervă minimă obligatorie – sunt abuzive nu pentru că există în contract şi sunt denumite comisioane, ci pentru că ele, de fapt, fiind încasate lunar, maschează în realitate o dobândă.
Potrivit lui Piperea, în aceste cazuri caracterul abuziv se manifestă pe două planuri. Primul plan este cel al relaţiei cu consumatorul, care descoperă, după ce a încheiat un contract de adeziune cu banca (adică pe care nu l-a negociat), tot felul de ‘surprize neplăcute’.
‘Vede pe desfăşurător că are o dobândă pe coloana din stânga, care pare să fie în regulă, pentru că este cu 1-2-3 puncte mai redusă decât dobânda practicată de băncile concurente, dar pe coloana din dreapta vede comisionul de risc. Dobânda este de 200 de euro, comisionul de risc este de 100 de euro’, a explicat Gheorghe Piperea.
A doua latură a acestei probleme se referă la comision, iar de data aceasta este de domeniul Consiliului Concurenţei.
‘Nu cumva, prin acele campanii publicitare agresive, sancţionate de CNA şi apoi de ANPC, nu cumva în momentul în care se spunea ‘Veniţi la noi, la banca X, pentru că avem o dobândă competitivă, este mai redusă cu 2-3% decât la băncile concurente’, când în realitate acopereau această diferenţă de dobândă şi erau la acelaşi nivel de costuri ca şi concurenţa, nu cumva s-a săvârşit şi un fapt anticoncurenţial, de concurenţă ilicită la adresa celorlalte bănci? Şi aici, poate ar fi bine ca BNR să intervină şi să vadă exact dacă este corectă această competiţie în anii 2006 – 2008?’, a spus Piperea.
El a adăugat că legislaţia cu privire la clauzele abuzive contestate în procesele colective declanşate recent împotriva băncilor datează din anul 2000, fiind emisă ‘nu pentru că România a vrut să inventeze în materie, ci pentru că România, în pregătirea pentru aderarea la Uniunea Europeană implementa tot soiul de astfel de reglementări, care păreau să fie de domeniul fantasticului în România, dar acum, în 2010, nu mai sunt de domeniul dezirabilului, ci sunt realităţi faptice’.
‘Clauzele acestea abuzive în consecinţă sunt sancţionate de legea din 2000, iar aceste clauze abuzive au fost incluse în contracte încă din momentul în care au fost încheiate’, a subliniat Gheorghe Piperea.
SURSA: Agerpres