Lege extrem de importantă pe masa judecătorilor CCR. Curtea Constituțională a decis să discute pe data de 30 septembrie sesizarea preşedintelui Klaus Iohannis asupra actului normativ pentru modificarea Legii 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii 46/2008 – Codul silvic, au dezvăluit oficiali ai CCR.

Comoara României, pe masa judecătorilor

Şeful statului a sesizat, vineri, Curtea Constituţională în legătură cu actul normativ.

Legea adoptată de Camera Deputaţilor pe 28 iulie prevede că, în situaţia în care restituirea terenurilor forestiere pe vechile amplasamente nu este posibilă, reconstituirea dreptului de proprietate se face pe alte amplasamente aparţinând statului.

Federaţia Sindicatelor din Silvicultură Silva avertiza recent că, dacă această lege se va aplica, statul român va pierde circa 5% din pădurile pe care le deţine.

În sesizarea trimisă la CCR, Iohannis susţine că această lege contravine prevederilor art. 1 alin. (5), art. 126 alin. (5), art. 136 alin. (3) şi (4), precum şi celor ale art. 147 alin. (4) din Constituţie.

La art. I pct. 2 din lege – ce modifică dispoziţiile alin. (1) al art. 13 din Legea nr. 165/2013 – se prevede că: ” (1) În situaţia în care restituirea terenurilor forestiere pe vechile amplasamente nu este posibilă, reconstituirea dreptului de proprietate se face pe alte amplasamente de pe raza unităţii administrativ-teritoriale, chiar dacă acestea s-au aflat în proprietatea statului român înainte de anul 1948, au intrat în proprietatea statului sau au fost incluse în amenajamente silvice după această dată. Restituirea terenurilor forestiere care s-au aflat în proprietatea statului român înainte de anul 1948 se face în condiţiile legii, cu respectarea prevederilor art. 6 alin. (5). Restituirea terenurilor forestiere care au intrat în proprietatea statului după anul 1948, respectiv terenurile proprietate privată ce au făcut obiectul naţionalizării, se face de către comisiile locale si judeţene de fond funciar, respectiv de către comisia de fond funciar a Municipiului Bucureşti, conform prevederilor legale în vigoare”.

Conform preşedintelui Iohannis, reglementarea are în vedere ipoteze normative ce reprezintă, în esenţă, excepţii de la regula restituirii în natură a terenurilor forestiere pe vechile amplasamente.

Astfel, dacă în ceea ce priveşte situaţia terenurilor care au fost în proprietatea statului înainte de anul 1948 se prevede parcurgerea procedurii de trecere a terenurilor din domeniul public al statului în cel privat al acestuia, în cazul terenurilor care au intrat în proprietatea statului după anul 1948, norma cuprinsă în teza a III-a a alin. (1) al art. 13 din Legea nr. 165/2013 este neclară întrucât din redactarea acesteia rezultă că ar fi posibilă trecerea de drept a terenurilor din domeniul public în cel privat al statului, fără parcurgerea unei proceduri administrative de trecere interdomenială, ceea ce contravine dispoziţiilor Codului administrativ ce prevăd parcurgerea unei proceduri administrative de trecere a unui bun din domeniul public al statului în cel privat al acestuia şi, implicit celor ale art. 1 alin. (5) din Constituţie.

Pe de altă parte, din redactarea normei criticate rezultă că restituirea terenurilor forestiere aflate la data soluţionării cererii în domeniul public al statului şi care este în mod intrinsec afectat unei utilităţi publice, se va face direct din domeniul public al statului, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 136 alin. (4) din Constituţie, precum şi celor din Codul civil, potrivit cărora bunurile proprietate publică sunt inalienabile, arată Iohannis.

Şeful statului spune că, în ceea ce priveşte teza a III-a a alin. (1) al art. 13, aceasta are în vedere terenurile forestiere care au intrat în proprietatea statului după anul 1948. Potrivit noii soluţii legislative, restituirea acestora se face de către comisiile locale şi judeţene de fond funciar, respectiv de către comisia de fond funciar a Municipiului Bucureşti, conform prevederilor legale în vigoare.

„Prin faptul că nu face trimitere la art. 6 alin. (5) din Legea nr. 165/2013, astfel cum a fost modificat prin legea criticată, considerăm că norma este neclară şi permite interpretarea că pentru acestea nu va mai fi necesar transferul interdomenial, prealabil retrocedării – similar terenurilor forestiere care s-au aflat în proprietatea statului român înainte de anul 1948 (teza a II-a a alin. (1) al art. 13 din Legea nr. 165/2013)”, se arată în sesizare.

Astfel, art. I pct. 1 al legii criticate intervine şi asupra dispoziţiilor alin. (5) al art. 6 din Legea nr. 165/2013 în sensul instituirii unei proceduri de trecere din domeniul public al statului în domeniul privat al acestuia în ceea ce priveşte terenurile forestiere care au fost în proprietatea statului înainte de anul 1948 şi care fac obiectul reconstituirii dreptului de proprietate, procedură ce va fi demarată de către Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, la propunerea comisiilor judeţene de fond funciar sau, după caz, a comisiei de fond funciar a Municipiului Bucureşti.

Potrivit expunerii de motive ce însoţeşte propunerea legislativă, în prezent există un blocaj în procesul de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere, întrucât acestea „au fost inventariate, în totalitate, în domeniul public al statului român”.

Prin Avizul nr. 984/2019, Consiliul Legislativ a atenţionat că norma cuprinsă în art. 13 alin. (1) teza a III-a permite trecerea direct în proprietatea privată a statului a terenurilor forestiere aflate în domeniul public al statului, ceea ce contravine dezlegărilor de principiu date de instanţa de contencios constituţional prin decizia nr. 395/2017.

Astfel, prin decizia nr. 395/2017, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 13 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 şi a constatat că acestea sunt constituţionale în măsura în care restituirea terenurilor forestiere aparţinând domeniului public al statului se realizează numai după trecerea prealabilă a acestor terenuri în domeniul privat al statului, în condiţiile legii.

Pentru a pronunţa această decizie, Curtea Constituţională a reţinut că Legea nr. 165/2013 „instituie în mod expres reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra unor terenuri proprietate publică a statului, terenuri ce au intrat în domeniul public înainte de naţionalizarea terenurilor forestiere prin Constituţia din 1948, prin urmare obiectul reconstituirii nu îl constituie terenuri ce s-au aflat în proprietatea persoanelor fizice sau juridice şi au intrat în proprietatea statului în temeiul unei legislaţii cu caracter abuziv, adoptată în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989”.

Totodată, prin aceeaşi decizie, Curtea reţine că prevederile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 sunt dispoziţii ce concretizează voinţa legiuitorului de restituire totală – restitutio in integrum – a bunurilor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, în acord cu principiul reparaţiei echitabile enunţat prin art. 2 lit. b) din Legea nr. 165/2013, iar în scopul finalizării procesului de restituire, statul pune la dispoziţia persoanelor îndreptăţite inclusiv terenurile forestiere care se regăsesc, la momentul cererii de restituire, în domeniul public.

„Considerăm că dispoziţiile art. 13 alin. (1) teza a III-a din legea criticată au un conţinut neclar, ceea ce lipseşte norma de previzibilitate, contrar exigenţelor art. 1 alin. (5) din Constituţie, întrucât nu trimit în mod expres la art. 6 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 similar terenurilor forestiere care s-au aflat în proprietatea statului român înainte de anul 1948. Această neclaritate conduce, la rândul său la interpretări contrare normelor şi principiilor constituţionale”, spune Iohannis.

Astfel, precizează preşedintele, deoarece permite interpretarea potrivit căreia reglementează o dezafectare „ope legis” a bunurilor din domeniul public al statului, prin trecerea respectivelor terenuri forestiere în domeniul privat, în vederea reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea foştilor proprietari, teza a III-a a alin. (1) al art.13 din legea criticată contravine dispoziţiilor Codului administrativ, ce nu prevăd o trecere de drept a unui bun din domeniul public în cel privat al statului. De altfel, nici Legea nr. 213/2008 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia nu prevedea o astfel de posibilitate.

În vederea stabilirii regimului juridic aplicabil bunurilor în cauză, momentul de reper îl constituie data soluţionării cererii de retrocedare. Astfel, cererea va putea fi direct soluţionată favorabil numai în situaţia în care bunurile sunt în domeniul privat al statului. În măsura în care acestea fac parte din domeniul public, este necesară parcurgerea procedurii administrative de transfer interdomenial.

În ceea ce priveşte procedura trecerii unui bun din domeniul public în domeniul privat al aceluiaşi titular al dreptului de proprietate, art. 361 din Codul administrativ prevede că: ” (1) Trecerea unui bun din domeniul public al statului în domeniul privat al acestuia se face prin hotărâre a Guvernului, dacă prin lege nu se dispune altfel. (2) Trecerea unui bun din domeniul public al unei unităţi administrativ-teritoriale în domeniul privat al acesteia se face prin hotărâre a consiliului judeţean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti ori a consiliului local al comunei, al oraşului sau al municipiului, după caz, dacă prin lege nu se dispune altfel. (3) În instrumentele de prezentare şi motivare ale hotărârilor prevăzute la alin. (1) şi (2) se regăseşte, în mod obligatoriu, justificarea temeinică a încetării uzului sau interesului public naţional sau local, după caz. (4) Actele încheiate cu nerespectarea dispoziţiilor alin. (3) sunt lovite de nulitate absolută”.

De altfel, şi în vechea reglementare trecerea dintr-un domeniu în altul era condiţionată de parcurgerea procedurii administrative şi de îndeplinirea cerinţelor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998.

„Dintr-o altă perspectivă, aşa cum a statuat Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, transferul interdomenial ope legis eludează şi controlul judecătoresc asupra actelor administrative (hotărâri de Guvern) de trecere a bunurilor respective din domeniul public al statului în domeniul privat al acestuia, în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, control garantat prin art. 126 alin. (5) din Constituţie. (Decizia nr. 1/2014, par. 180)”, menţionează Iohannis în sesizarea trimisă la CCR.

De asemenea, mai spune preşedintele, dispoziţiile tezei a III-a a alin. (1) al art. 13 din legea criticată sunt neclare şi pentru că permit interpretarea că restituirea terenurilor forestiere se va realiza direct din domeniul public al statului, fără a mai trece prin domeniul privat al acestuia.

Potrivit art. 136 alin. (4) teza întâi din Constituţie: „Bunurile proprietate publică sunt inalienabile”. Totodată, referitor la caracterele dreptului de proprietate publică, art. 861 alin. (1) din Codul civil prevede că: „Bunurile proprietate publică sunt inalienabile, imprescriptibile şi insesizabile”, iar în ceea ce priveşte modalităţile de stingere a acestui drept, potrivit art. 864 din Codul civil: „Dreptul de proprietate publică se stinge dacă bunul a pierit ori a fost trecut în domeniul privat, dacă a încetat uzul sau interesul public, cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege”.

„Aşadar, bunurile proprietate publică nu pot fi înstrăinate, sub nicio formă, însă legiuitorul a prevăzut în legislaţie un mecanism care să asigure posibilitatea statului de a stinge regimul de proprietate publică, prin trecerea bunului în cauză din proprietatea publică a statului în cea privată a acestuia. Aplicarea acestui mecanism cunoaşte două limitări, respectiv în situaţiile în care bunul face parte din proprietatea publică exclusivă potrivit Constituţiei sau în situaţiile în care legea interzice expres trecerea anumitor bunuri în proprietatea privată a statului”, explică Iohannis.

În sesizare de menţionează că, în vederea asigurării integrităţii fondului forestier naţional, potrivit art. 34 din Codul silvic „terenurile forestiere proprietate publică a statului nu fac obiectul constituirii dreptului de proprietate sau al vreunui dezmembrământ al acestuia”.

De aceea, este necesară trecerea terenurilor forestiere respective din proprietatea publică a statului în proprietatea sa privată, anterior atribuirii acestor terenuri în proprietatea privată a persoanelor fizice sau juridice, în condiţiile Legii nr. 165/2013.

Având în vedere că potrivit art. 136 alin. (3) din Constituţie şi Codului silvic, terenurile forestiere nu fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice, acestea pot fi destinate reconstituirii dreptului de proprietate privată în condiţiile legii speciale, însă numai după trecerea lor în domeniul privat al statului, păstrându-se astfel un just echilibru între protecţia drepturilor foştilor proprietari şi realizarea interesului general al societăţii în apărarea şi garantarea dreptului de proprietate publică al statului, în acord cu principiile enunţate în art. 2 din Legea nr. 165/2013.

Potrivit art. 2 din Legea nr. 165/2013 principiile care stau la baza acordării măsurilor prevăzute sunt: prevalenţa restituirii în natură; echitatea; transparenţa procesului de stabilire a măsurilor reparatorii şi menţinerea justului echilibru între interesul particular al foştilor proprietari şi interesul general al societăţii.

„Prin urmare, norma criticată – ce permite reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra unui teren forestier aflat, la data soluţionării cererii, în domeniul public al statului, şi care este în mod intrinsec afectat unei utilităţi publice – contravine atât dispoziţiilor art. 136 alin. (2) şi (4) din Legea fundamentală, prin afectarea regimului juridic al dreptului de proprietate publică, cât şi dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitoare la respectarea Constituţiei şi a supremaţiei sale”, afirmă preşedintele.

Preşedintele Iohannis solicită CCR să admită sesizarea de neconstituţionalitate şi să constatate că Legea pentru modificarea Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 46/2008 – Codul silvic este neconstituţională, conform Agerpres.