Astfel, în cele mai multe cazuri, finanţarea unui plan de reorganizare se bazează fie pe infuzie de capital din partea acţionarilor/asociaţilor, fie pe o eşalonare a datoriei creditorului bancar pe o perioadă mai îndelungată decât cei trei ani de implementare a unui plan de reorganizare. Potrivit reprezentanților CITR, o soluţie ce ar trebui avută în vedere de către creditorii bancari în această perioadă este elaborarea unor pachete de finanţare pentru societăţile aflate în procedura reorganizării judiciare.
“În general, creditorii bancari sunt deschişi în ceea ce priveşte reorganizarea societăţilor aflate în procedura insolvenţei, chiar dacă au creanţe garantate şi ar recupera în caz de faliment sumele respective cu prioritate faţă de ceilalţi creditori. Unul din motivele pentru care creditorilor bancari sprijină reorganizarea este faptul că garanţiile constituite nu mai acoperă creanţa aferentă finanţării acordate, din cauza devalorizării proprietăţilor în condiţiile actuale de piaţă. Un alt motiv este păstrarea unui client, care sa achite în continuare dobânzile curente plus datoria din planul de reorganizare, chiar dacă eşalonat pe perioada implementării unui plan de reorganizare” a declarat Radu Lotrean, managing partner al CITR.
Recunoaşterea pierderilor
Atitudinea băncilor este influențată și de faptul că vânzarea activelor în această perioadă este foarte dificilă, iar când totuși se realizează, prețul obținut este unul foarte mic față de valoarea activului, și de multe ori chiar sub valoarea de lichidare stabilită de evaluatori.
Decizia creditorilor bancari de a aproba un plan de reorganizare, potrivit CITR, este influențată foarte mult de măsurile care urmează a fi implementate o dată cu aprobarea/confirmarea planului, și anume: care este creanța pe care acești creditori o vor recupera, când se vor face plățile sau dacă se modifică sau nu managementul societăţii.
