Ca popor, am fost si suntem mereu tentati sa ne comparam cu alte natii. Bulgarii, s-a dovedit, sunt etalonul preferat. Ne raportam la ei cand vrem sa aratam ca se poate si mai rau, dar si cand ne scandalizam constatand ca pe celalalt mal al Dunarii - sau, daca vreti, tarm al Marii Negre - sunt lucruri care merg mai bine decat la noi. Mania comparatiilor este sudata in psihologia noastra nationala. Este genetica. Ne nastem cu ea, traim cu ea, cultivand-o cu persuasiune, pentru ca apoi sa
Ca popor, am fost si suntem mereu tentati sa ne comparam cu alte natii. Bulgarii, s-a dovedit, sunt etalonul preferat. Ne raportam la ei cand vrem sa aratam ca se poate si mai rau, dar si cand ne scandalizam constatand ca pe celalalt mal al Dunarii – sau, daca vreti, tarm al Marii Negre – sunt lucruri care merg mai bine decat la noi. Mania comparatiilor este sudata in psihologia noastra nationala. Este genetica. Ne nastem cu ea, traim cu ea, cultivand-o cu persuasiune, pentru ca apoi sa o lasam mostenire. Avantajul acestui rodaj este ca am devenit imuni la dezamagirile aduse de clasamentele care ne plaseaza sau ne reconfirma pe locuri codase. si ce daca vecinii unguri sau cehi exulta de pe pozitiile lor superioare? N-au decat.
Ne-am obisnuit cu asta si, de fapt, nici nu prea ne mai pasa. Pe undeva, poate si pentru ca, asa cum a concluzionat un studiu al Reader’s Digest, suntem campioni mondiali la nesimtire. Nu ca n-am fi banuit asta, dar analiza in cauza este importanta, pentru ca ne-a aratat cu procente dimensiunea planetara a badaraniei noastre.
Paradoxal, in interiorul marii familii a conationalilor, nu au ce cauta scalele sau gradatiile. Aici apare ciudatenia. Incearca sa compari pe cineva din jurul tau cu altcineva si vei fi surprins de crizele de orgoliu pe care le vei starni. Nu poti sa pui in oglinda un roman cu altul. Nu ai voie. si cum poti indrazni sa o faci cand dovezile unicitatii fiecaruia sunt peste tot. Bunaoara, geniul care a ostracizat macaraua in Caracal nu poate fi comparat cu subtilul patriot roman care, pe bani europeni, a ridicat peste Prut un pod pe care nu trece nimeni. Pentru ca, nu se stie cum, s-a omis sa se mai faca si un drum de legatura. Pana si expertii Curtii Europene de Conturi au ramas cu gura cascata vazand pe ce s-au cheltuit fondurile Phare. si ma gandesc ca trebuie sa ai un tupeu nemaiintalnit ca sa obtii si sa toci relaxat milioane de euro pe proiecte total nefunctionale. si apoi sa ramai bine-mersi in libertate. E clar, romanii sunt greu de comparat intre ei, daca nu chiar imposibil. si de ce-ai face-o? Pana la urma, fiecare este o pata de culoare in tabloul unicat al Romaniei mereu surprinzatoare.