Spre deosebire de „hard power”, bazat pe forță militară și constrângere economică, soft power-ul se referă la abilitatea de a atrage și influența prin cultură, valori și politici.
Definiția și importanța soft power-ului
Soft power-ul a fost definit de politologul american Joseph Nye ca fiind puterea de a atrage prin exemplu și valori, nu de a impune prin forță. „Seducția pare a fi mai instrumentală decât coerciția”, explica Nye, subliniind că statele care reușesc să proiecteze o imagine atrăgătoare se bucură de un avantaj semnificativ în arena internațională.
China, cu inițiative precum Institutele Confucius și Belt and Road Initiative (BRI), se prezintă ca un lider global al dezvoltării economice și culturale. De cealaltă parte, Statele Unite ale Americii își bazează influența pe valorile democratice, pe puterea industriei de divertisment și pe brandurile sale globale, precum McDonald’s și Coca-Cola.
Sursele soft power-ului chinez
China a investit masiv în promovarea culturii sale. Institutele Confucius, răspândite în peste două treimi din lume, joacă un rol central în predarea limbii chineze și în promovarea tradițiilor culturale.
De asemenea, statul chinez a folosit o rețea globală de stații radio pentru a difuza conținut favorabil Beijingului prin infrastructuri media existente în țările străine. O investigație Reuters a identificat cel puțin 33 de stații radio în 14 țări care fac parte dintr-o rețea globală structurată pentru a ascunde acționarul majoritar, China Radio International (CRI).
Programele radio se adresează mai multor grupuri: imigranți chinezi de primă generație, chinezi de a doua generație interesați de rădăcinile lor și ascultători non-chinezi pe care Beijingul speră să-i influențeze.
Conform legii americane, oricine acționează în numele unui guvern străin trebuie să se înregistreze la Departamentul de Justiție, ceea ce nu s-a întâmplat în cazul unora dintre partenerii CRI din SUA.
Importanța Belt and Road Initiative (BRI)
CRI utilizează o structură de afaceri similară în întreaga lume, prin intermediul a trei oameni de afaceri chinezi expatriați, care sunt parteneri locali- James Su, Zhao Yinong și Tommy Jiang. Aceștia dețin fiecare câte o companie media națională, controlată în proporție de 60% de o subsidiară a CRI. Printre exemplele de astfel de stații se numără: WCRW din Washington, D.C, G&E Studio și GBTimes din Finlanda. Toate stațiile sunt asociate cu CRI, și sunt beneficiarele a investiții de milioane de dolari de la statul chinez pentru promulgarea de conținut produs de CRI.
Legislația americană interzice guvernelor străine să dețină licențe radio pentru stațiile de emisie din SUA, însă aceste stații operează prin intermediul unor companii paravan, pentru a acoperi implicarea guvernului chinez.
Un alt instrument major este Belt and Road Initiative (BRI), care are ca scop principal crearea dependenței economice a altor state față de China. Proiectul este o rețea de infrastructură menită să conecteze Asia, Europa și Africa.
Scopul său este promovarea de conectivitatea între continente, dar și consolidarea influenței globale a Chinei. Există totuși critici la adresa acesteia pentru crearea unor datorii „capcană” pentru țările participante.
Influență americană: puterea brandurilor și a valorilor democratice
Statele Unite ale Americii sunt de asemenea un jucător puternic când vine vorba de exercitare a soft power-ului prin prezentarea valorilor democratice și drepturile omului. Democrația și responsabilizarea cetățenilor fac parte din farmecul american, concentrându-se pe promovarea unui model „de urmat”.
Industria filmului de la Hollywood este unul dintre cei mai mari ambasadori culturali ai SUA. Filmele americane nu doar că aduc profituri uriașe, dar exportă și valorile democratice și ideea visului american. Filme precum „Pearl Harbor” și „Casablanca” au fost folosite pentru a transmite mesaje prin care SUA și-a creat o imagine de țară pașnică, neutră și bine voitoare în contextul războaielor mondiale.
În plus, SUA se bucură de influență prin universitățile sale de elită, care atrag anual mii de studenți internaționali, dar și prin branduri globale care au devenit sinonime cu stilul de viață occidental.
Obstacolele soft power-ului chinez
Deși China a realizat progrese semnificative, aceasta se confruntă cu numeroase provocări. Sistemul său politic autoritar subminează atractivitatea globală. „Dacă ai un sistem politic autoritar, este greu să generezi soft power în democrații”, Christopher Walker, vicepreședintele responsabil cu studiile și analizele la National Endowment for Democracy. În plus, vecinii săi văd China ca pe o amenințare, din cauza disputelor teritoriale și a influenței crescânde. Un alt obstacol este percepția negativă asupra produselor chinezești, considerate adesea de calitate scăzută.
În ciuda acestor dificultăți, China continuă să investească masiv în inițiativele sale de soft power.
Un duel global pentru influență
Competiția dintre cele două superputeri este simbolică pentru dinamica secolului XXI, iar în contextul actualei administrații americane, lupta ideologică dintre China și Statele Unite este mai evidentă ca niciodată.
Administrația americană subliniază diferențele fundamentale dintre sistemele democratice și cele autoritare, folosind ideologia ca pe un factor esențial în competiția strategică cu Beijingul.
Potrivit echipei președintelui Donald Trump, valorile democratice și libertatea individuală sunt piloni esențiali ai ordinii globale pe care SUA încearcă să o protejeze. În acest context, soft power-ul joacă un rol crucial, devenind o unealtă de atracție culturală și politică, capabilă să influențeze percepțiile internaționale.
Această confruntare ideologică nu doar că modelează dinamica geopolitică globală, dar pune în lumină și capacitatea fiecărei puteri de a atrage susținere internațională prin influență culturală și politică.
În timp ce Statele Unite ale Americii rămân liderul global în termeni de soft power, China continuă sa facă progrese semnificative prin propagandă și investiții financiare masive în alte țări. Astfel, în ciuda provocărilor, reușește să influențeze imaginea pe care țara o are la nivel internațional.
