Ce nu este bine să faci în Ajunul Crăciunului
În Ajunul Crăciunului, pe 24 decembrie, toate pregătirile gospodinelor de la sate au o semnificație magică: acestea doresc să asigure belșugul în casa lor. Cel mai important moment este pregătirea „copturilor” – turtele, covrigii și colacii, care vor fi împărțiți fie ca daruri pentru colindători, fie ca ofrande pentru cei adormiți.
Există, de asemenea, o superstiție potrivit căreia nu se bea țuică sau rachiu, deoarece se crede că acesta a fost inventat de diavol, care, ulterior, își bate joc de cei ce îl consumă, spunând că rachiul este mai presus de orice altă mâncare.
Totodată, în această zi nu se dă nimic din casă și nici nu se împrumută, pentru că se crede că cel care dă acum riscă să piardă tot norocul. Tot ce facem, fie bun, fie rău, se va întoarce asupra noastră, așa că nu sunt permise pizma, supărarea, certurile sau violența. Se spune că cel care lovește cu pumnul va primi înapoi tot atâția pumni cât a dat.
O altă superstiție spune că cei care cresc albine nu trebuie să dea nimic din casă în ziua ajunului Crăciunului, pentru a asigura bunăstarea albinelor și pentru a preveni ca acestea să roiască în timpul sezonului roitului.
De asemenea, fetele nemăritate au obiceiul de a ține post negru sau de a așeza bucăți mici din toate preparatele de sărbătoare la fereastră, în speranța că își vor visa viitorul soț.
Crăciunul în folclor. Diferența dintre Moș Ajun și Moș Crăciun
Potrivit specialiștilor în Etnografie și Folclor, Ajunul Crăciunului este considerat sărbătoarea de încheiere a anului, sub patronajul lui Moș Ajun, stăpânul timpului și al anului ce urmează. De-a lungul timpului, sub influența creștinismului, importanța acestei sărbători a scăzut odată cu apariția lui Moș Crăciun, asociat mai ales cu sărbătoarea religioasă. Deși diferiți ca simbolism, cei doi au trăsături comune: sunt buni, darnici și călătoresc prin lume, oferind cadouri, în special copiilor.
Moș Ajun este cunoscut pentru darurile pe care le face copiilor, aducând nuci, pere, covrigi, colaci, plăcinte, prăjituri, bomboane și diverse dulciuri. Pe de altă parte, Moș Crăciun aduce cadouri mai materiale, cum ar fi haine, încălțăminte și jucării. Conform unei tradiții, Maica Domnului, aflată pe cale să nască, cere adăpost de la Moș Ajun. Însă Moș Ajun, considerându-se prea sărac pentru a o ajuta, o îndrumă către fratele său mai bogat, Moș Crăciun.
Moș Crăciun, care este stăpânul staulului în care Iosif și Maria au găzduit nașterea lui Iisus, primește vestea de la Moș Ajun că Maria va naște. Moș Crăciun o trimite pe soția sa să o ajute pe Maria la naștere. După ce Iisus se naște, Moș Crăciun îl așează sub un măr și începe să culeagă fructe pe care le aruncă de bucurie spre copiii care trec pe acolo, ceea ce a devenit un obicei, acela ca Moș Crăciun să aducă daruri celor mici.
Ce colinde se cântă în Ajunul Crăciunului
În Ajunul Crăciunului, în multe sate și orașe din țară, începe colindatul. Aceasta este o tradiție veche de vestire a Nașterii Mântuitorului Iisus, deschizând astfel ciclul celor 12 zile sacre de la cumpăna dintre ani. În seara Ajunului și în zilele Crăciunului, copiii merg la colindat, cântând „Steaua”, „Craii”, „Viflaimul” și alte colinde care vestesc nașterea Pruncului Iisus.
Ei merg pe la neamuri și vecini, aducând vestea Nașterii. Cântecele de stea sunt cele mai frecvente și au conținut religios, cum ar fi „Trei păstori se întâlniră”, „O, ce veste minunată” și „Steaua sus răsare”. Darurile primite de copii, precum merele, covrigii și nucile, sunt ofrande simbolice, cu semnificație atât creștină, cât și precreștină, ce exprimă sincretismul tradițiilor românești de Crăciun.
Covrigii și colăceii, simboluri ale grâului, reprezintă rodnicia, întrucât dintr-un singur bob de grâu se naște un spic. De asemenea, aceștia sunt considerați „trupul Domnului” din Sfânta Împărtășanie. Prin forma lor rotundă, precum și prin asocierea cu colacul de Crăciun, ei amintesc de discurile solare, sărbătorite în credințele precreștine în cadrul cultului Soarelui, care se afla într-o criză cosmică în timpul solstițiului de iarnă.
Doină Ișfanoni, cercetător etnolog la Muzeul Satului „Dimitrie Gusti” din București, explică faptul că nucile simbolizează, prin miezul lor, Crucea Domnului, în timp ce merele evocă răscumpărarea păcatului originar și reprezintă, totodată, perfecțiunea frumuseții care depășește timpul.
