Agenţiile de rating dau uneori greş. Majorarea deficitului de cont curent al României le-a atras imediat atenţia. Posibilitatea izbucnirii crizei mondiale de lichidităţi a trecut însă neobservată.
După declanşarea crizei creditelor ipotecare din SUA, care s-a tradus rapid în turbulenţe pe mai multe pieţe financiare ale lumii, miniştrii de finanţe din UE s-au arătat îngrijoraţi de rolul pe care îl joacă agenţiile de rating. Îngrijorarea se leagă de posibilele conflicte de interese care pot apărea, transparenţa metodologiei folosite de acestea şi întârzierea cu care are loc reevaluarea ratingurilor acordate. Este foarte probabil ca toate aceste îngrijorări să fie traduse în diferite măsuri de reglementare. Într-o analiză realizată de Lucian Croitoru, consilierul guvernatorului BNR, agenţiile de rating reprezintă unul din principalii factori care au condus la declanşarea fenomenului de pe continentul american.
Prin emiterea titlurilor ipotecare, băncile au scos în afara bilanţului contabil un volum de credite (şi bune şi rele la un loc), au vândut titlurile unor societăţi nou apărute (SPV) şi au făcut rost de lichidităţi. Afacere profitabilă pentru ambele părţi, cumpărătorii având posibilitatea de a vinde cu o marjă importantă de profit (pe fondul creşterii preţurilor pe piaţa imobiliară). Problema este că, odată emise aceste titluri, accesul la informaţia de bază, la bonitatea clientului şi la capacitatea de rambursare a acestuia a rămas la bănci, iar evaluarea riscului de împrumut pentru titluri este emisă pentru SPV-uri pe baza informaţiilor furnizate de ele. „Ratingul nu se bazează pe o evaluare concretă, ci pe un set de modele cu anumite variabile, care sunt chiar ale SPV-urilor“, subliniază Croitoru.
Un alt aspect ţine de faptul că agenţiile de rating sunt plătite chiar de vânzătorul de informaţii şi nu de cumpărător. În plus, ele vând aceluiaşi client şi consultanţă şi rating. Vând consultanţă unui client despre cum să structureze un produs financiar astfel încât să obţină cel mai bun rating, ulterior acordând ratingul. Avem clar de-a face cu un conflict de interese. Soluţiile pe care le vede Croitoru sunt: transformarea agenţiilor în firme care vând un singur produs, ori rating, ori consultanţă, şi plata ratingului de către investitori, adică de către cumpărători şi nu de către vânzători cum se întâmplă în prezent.
Turbulenţe cu efect întârziat
România pare a fi neatinsă de aceste unde de şoc transmise de criza internaţională de lichidităţi. Şi totuşi, ultimele mici turbulenţe de pe piaţa noastră internă (mişcările cursului de schimb) ar fi avut probabil o amplitudine mult mai mică fără aceste evenimente. Şi pericolul încă nu a trecut. Într-un interviu acordat revistei Capital, Dinu Patriciu spunea că efectele crizei subprime vor ajunge încet încet şi aici: „Vom vedea dobânzi din ce în ce mai mari şi credite prea scumpe. La noi probabil că nu se va ajunge la o criză a creditelor, dar se va ajunge la o criză a finanţării developerilor imobiliari. Fondurile străine vor începe treptat să se retragă, iar constructorii ansamblurilor rezidenţiale se vor vedea lipsiţi de lichidităţi pentru a-şi finaliza construcţiile“, spunea Patriciu la mijlocul lunii septembrie.
«Agenţiile vând aceluiaşi client şi consultanţă şi rating, generând conflict de interese.»
Lucian Croitoru, consilier al guvernatorului BNR
VINOVAŢI
Vânzarea creditelor de către bănci aşa numitelor SPV-uri contra unor titluri ipotecare tranzacţionabile, fapt care a dus la sofisticarea pieţii, este prima cauză care a determinat apariţia crizei.
Cea de-a doua cauză a fost lipsa de transparenţă a agenţiilor de rating. Celelalte două se leagă de aceleaşi SPV-uri: odată cu vânzarea, creditele ipotecare au ajuns într-o zonă nereglementată (aşa cum este cea a sistemului bancar) şi s-a rupt legătura dintre bancă şi investitorii care cumpărau titluri ipotecare.
