Este greu să găseşti pe piaţa auto europeană modele care să îmbine sportivitatea cu emisiile reduse de noxe. BMW 116d pare a fi exponentul cel mai de seamă al acestei noi specii. Este cel mai mic BMW în care pot sta, relativ confortabil, cinci persoane. Are cinci uşi (dar există şi varianta cu trei), are un portbagaj cel puţin rezonabil şi poate accelera de la 0 la 100 km/h în ceva mai mult de 10 secunde. Peste toate acestea, emisiile sale de CO2 sunt de numai 118 g/km. Pe scurt,
Este greu să găseşti pe piaţa auto europeană modele care să îmbine sportivitatea cu emisiile reduse de noxe. BMW 116d pare a fi exponentul cel mai de seamă al acestei noi specii.
Este cel mai mic BMW în care pot sta, relativ confortabil, cinci persoane. Are cinci uşi (dar există şi varianta cu trei), are un portbagaj cel puţin rezonabil şi poate accelera de la 0 la 100 km/h în ceva mai mult de 10 secunde. Peste toate acestea, emisiile sale de CO2 sunt de numai 118 g/km. Pe scurt, acestea sunt principalele motive pentru care am decis să testăm un BMW Seria 1. Şi nu unul oarecare, ci pe acela indicat de producător ca fiind cel mai puţin poluant din întreaga gamă de vehicule comercializate de constructorul german.
Comparaţie dificilă, concurenţi puţini
Când principala grijă a unui şofer este aceea de a proteja cât mai bine mediul, singurele opţiuni pentru achiziţionarea unui nou vehicul sunt fie micuţele maşini de oraş gen Smart fortwo, Toyota iQ sau Mini Cooper, fie ceva mai încăpătoarele, dar pretenţioasele hibride ca Toyota Prius sau Honda Insight şi Civic. Dacă, pe lângă pretenţia de a deţine o maşină „verde”, posesorul îşi doreşte să poată conduce sportiv şi să îşi poată transporta întreaga familie cu bagajele aferente în concediu, alegerea devine mult mai uşoară. Din totalul de peste 20 de modele cu emisii de maximum 120 g CO2/km, rămân eligible doar vreo cinci, incluzând aici şi hibridele de care am vorbit. Acesta este şi motivul pentru care Seria 1 de la BMW este greu de comparat cu alte vehicule. Nu este un hibrid, nu este nici maşină doar pentru oraş, are peste 4,2 metri lungime şi cântăreşte 1.380 kg. Cu aceste caracteristici în gând, am identificat drept potenţiali concurenţi: Audi A3, Seat Leon, Volkswagen Scirocco, Lancia Delta, Alfa MiTo şi Volvo C30. Dintre toate acestea, doar A3 şi Delta se comercializează cu caroserii în cinci uşi, dar modelul italian are dimensiuni mai mari decât BMW Seria 1. Prin urmare, singurul concurent direct pare a fi Audi A3 Sportback 1.9 TDIe. Or mai fi şi altele, dar care nu au avut, pe piaţa autohtonă, vânzări care să le permită să emită pretenţii.
Performanţe dinamice neaşteptate
Ca de obicei în astfel de situaţii, designul vehiculului testat rămâne un criteriu secundar de apreciere şi, oricum, întotdeauna supus discuţiilor şi abordărilor subiective. Nu trebuie trecut cu vederea lookul de rechin plecat după pradă al Seriei 1, nici capota lungă a motorului, care pare să ascundă o adevărată uzină de forţă. Habitaclul este destul de auster în dotarea de bază. Nici consola centrală şi nici volanul nu abundă de butoane, scaunele asigură confortul aşteptat de la un BMW, iar calitatea materialelor utilizate sare peste medie. Este cam mult plastic în acest vehicul care costă aproape 25.000 de euro, dar nu atât cât să devină deranjant. Pe bancheta din spate, încap confortabil două persoane sau, ceva mai înghesuite, chiar trei.
O simplă apăsare pe butonul de pornire de pe bord şi dieselul de doi litri de sub capotă îşi face simţită forţa. Fără zmucituri, fără vibraţii puternice şi, mai ales, fără zgomot deranjant, lucru destul de rar la un vehicul propulsat de un motor alimentat cu motorină. Prima apăsare a pedalei de acceleraţie este o încântare. Maşina ţâşneşte cu o iuţeală greu de anticipat, ridicând uşor botul din cauza tracţiunii spate. OK, e un diesel, deci are cuplul jos. E un BMW, deci trebuie să fie un automobil sportiv. Dar consumă, conform producătorului, doar 4,4 litri/100 km şi scoate pe ţeavă doar 118 g CO2/km, ceea ce ar trebui să-l facă un vehicul leneş. Dar nu este deloc aşa. Ținută în turaţii optime, maşina are chiar aerul unui coupe gurmand pornit să înghită kilometri, fără însă să sfideze distanţa până la următoarea benzinărie.
Chiar dacă ţi se poate întâmpla să uiţi, BMW 116d îţi va aminti, la primul semafor, un lucru important: este dotat cu Stop&Go, sistem care coboară acul turometrului la zero, lăsând habitaclul să se umple de o linişte nefirească. Motorul s-a oprit şi aşteaptă doar apăsarea ambreiajului pentru a reanima vehiculul. Mulţi posesori de maşini dotate cu un astfel de sistem se plâng că pornirile dese duc cu timpul la descărcarea bateriei, dar BMW a găsit soluţia: atunci când alimentarea cu energie electrică devine o problemă sau temperatura exterioară este prea scăzută, motorul nu se mai opreşte. Dar tot mai rămâne o problemă: privirea dojenitoare a celor din maşinile aliniate în urma ta la semafor: „Uite-l şi p-ăsta, şi-a luat BMW, dar nu ştie să ţină motorul din ambreiaj”. În care chestiune ai două posibilităţi: fie te uiţi în altă parte, fie apeşi butonul de pe consolă care anulează sistemul. Cu sau fără Stop&Go, BMW 116d rămâne un compromis surprinzător între performanţă şi emisia redusă de CO2.
BMW 116d
Putere (CP) 115
Viteza maximă (km/h) 200
Acceleraţie 0-100 km/h 10,3 sec.
Consum mediu (l/100 km) 4,4
Emisii CO2 (g/km) 118
Preţ (euro) 24.038
Concurenţă
Audi A3 Sportback
Putere (CP) 105
Viteza maximă (km/h) 194
Acceleraţie 0-100 km/h 11,7 sec.
Consum mediu (l/100km) 4,5
Emisii CO2 (g/km) 119
Preţ (euro) 24.093
