RISC Restructurarea vizată de ministrul Păcuraru nu aduce economiile dorite. Mai mult, fără să fie precedată de o analiză atentă, ea ar putea afecta grav administraţia publică şi echilibrul de pe piaţa muncii.

„Eu nu am pe cine să dau afară. Din contră, mai am nevoie de două posturi pentru a face faţă“, spune Ilie Sava, primarul comunei buzoiene Colţi, despre eventuala reducere cu 10% a personalului bugetar, propusă de curând de ministrul Muncii, Paul Păcuraru. „Ce să zic… E uşor să vorbeşti de acolo, de sus, fără să ştii ce e de fapt în teren, fără să analizezi fiecare caz în parte“, adaugă edilul buzoian.

Şi sindicaliştii sunt mai mult decât sceptici în ceea ce priveşte scăderea numărului de angajaţi din sistemul public. Vasile Lincu, preşedintele Sindicatului Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor – Prolex, afirmă că Poliţia are deja un deficit important de personal, iar Vama a preluat de curând şi administrarea accizelor, aşa că nu stă nici ea chiar pe roze în ceea ce priveşte salariaţii. „Cel puţin în aceste două domenii nu cred că se poate lua o decizie de restructurare fără să afectezi, până la urmă, interesele statului român“, consideră el.
La rândul său, prim-vicepreşedintele Sindicatului Naţional al Funcţionarilor Publici (SNFP), Liviu Toader, spune că, până la luarea oricărei hotărâri privind reducerea organigramelor din instituţiile publice, ar trebui efectuat un audit extern. „Nu mă pot pronunţa şi cred că nimeni nu ar trebui să se pronunţe atât timp cât nu este susţinut de nişte date cât mai exacte“, l-a criticat, voalat, Toader pe ministrul Păcuraru.Şi reacţia societăţii civile este dură. „Este o propunere amatoristică şi va fi uitată într-o lună-două, căci nu se bucură de susţinere. Practic, ne pierdem vremea discutând despre ea“, spune Sorin Ioniţă, director de cercetare al Societăţii Academice din România (SAR). „Este clar că cei de la centru nu vor să-şi asume responsabilitatea şi vor să paseze problemele restructurării către administraţiile locale, riscând, în acest fel, să încalce autonomia acestora“, a adăugat el.

Se pare, totuşi, că propunerea ministrului Muncii nu este chiar lipsită de logică. „În 2004, Institutul de Politici Publice (IPP) numărase 95.000 de funcţionari în administraţia publică, ceea ce însemna un deficit de personal de circa 30%. În 2007, am ajuns la 200.000 de funcţionari, deci avem în mod clar un excedent, mai ales la nivel central“, afirmă Elena Iorga, coordonator de programe la IPP. Cu toate acestea, arată ea, în primul rând, ar fi trebuit să fie schimbată politica de salarizare din domeniu. „Sistemul de salarizare este complicat şi netransparent, sunt numeroase sporuri, prime şi bonusuri, astfel încât uneori veniturile reale ale unui angajat bugetar sunt şi de trei ori mai mari decât ce ştim noi din legea de salarizare“, explică Elena Iorga.

În ciuda criticilor, Paul Păcuraru pare decis să-şi vadă ideea pusă în aplicare. El a şi găsit mai multe justificări. Una dintre ele se referă la reducerea cu 700 de milioane de euro a cheltuielilor bugetare anuale, dacă o zecime din cele 1,2 milioane de angajaţi din sistemul public ar rămâne fără locuri de muncă. Un calcul simplu arată că s-ar economisi, în realitate, mult mai puţin, având în vedere salariile compensatorii ce ar trebui plătite (cel puţin câteva sute de milioane de euro în anul următor disponibilizărilor), urmate de costul ajutoarelor de şomaj, al ajutoarelor sociale şi al cursurilor de reconversie profesională.

O altă explicaţie ministerială ar fi contracararea crizei de mână de lucru. „În timp ce industria românească traversează o criză majoră de forţă de muncă, schema de personal din aparatul administraţiei centrale şi locale se hiperdimensionează“, afirmă Păcuraru. „Într-adevăr, în prezent, piaţa muncii din România este a angajatului, nu a angajatorului, deci cei restructuraţi ar fi sub auspicii destul de bune. Însă nu trebuie să uităm că mulţi din cei care lucrează în sistemul public sunt slab pregătiţi“, crede preşedintele Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din România (AOAR), Florin Pogonaru.

Pe lângă riscul ca mulţi dintre cei concediaţi să nu-şi găsească un loc de muncă în sectorul privat, alte potenţiale efecte negative ale restructurării identificate de experţii intervievaţi de Capital ar fi creşterea gradului de nemulţumire socială, reducerea capacităţii de lucru a instituţiilor de stat în relaţia cu publicul şi îndepărtarea din sistem exact a personalului mai tânăr, care, în general, este mai bine pregătit şi mai dinamic. 

Se cere audit

«Până la luarea oricărei hotărâri, ar trebui efectuat un audit extern. Nu mă pot pronunţa şi cred că nimeni nu ar trebui să se pronunţe atât timp cât nu este susţinut de nişte date cât mai exacte.»
Liviu Toader, prim-vicepreşedinte SNFP

Privaţii au pretenţii mai mari

«Se poate ajunge la situaţia paradoxală ca, în mijlocul unei crize de forţă de muncă, angajaţii disponibilizaţi din sectorul bugetar să nu găsească de lucru pentru că sunt slab pregătiţi.»
Florin Pogonaru, preşedinte AOAR

DIFERENŢE Deşi guvernanţii se plâng că sunt prea mulţi angajaţi la stat, comparaţia cu ţările din jur arată că regula este alta.

PROBLEME Criza forţei de muncă din România nu este o garanţie că cei disponibilizaţi îşi vor găsi de lucru. În primul rând, se caută salariaţi în industrie şi construcţii, domenii pentru care bugetarii nu sunt pregătiţi.
Apoi, distribuţia geografică a disponibilizărilor va fi cvasi-uniformă, în timp ce oferta de muncă este concentrată în câteva zone.

SOLUŢII Pentru a reduce la minim impactul social, concedierile ar putea fi limitate prin ajustarea politicii salariale, iar restructurările ar putea viza în special aparatul central, având în vedere că în Bucureşti se găseşte mult mai uşor de lucru decât în restul ţării.