Concediile acordate părinților unui nou-născut. Ce tipuri de concedii sunt și condițiile de acordare
În România, părinții unui nou-născut beneficiază de mai multe tipuri de concedii reglementate, care vizează implicarea efectivă atât a mamei, cât și a tatălui în îngrijirea copilului. Aceste reglementări se referă la concediul de maternitate, concediul pentru creșterea copilului și concediul paternal.
1. Concediul de Maternitate
Concediul de maternitate este un drept acordat femeilor care sunt însărcinate sau au născut, pe baza unui certificat medical eliberat de medicul specialist în obstetrică-ginecologie sau de medicul de familie. Conform Ordonanței de Urgență nr. 158/2005, acest concediu se împarte între perioada prenatală și cea postnatală și include o indemnizație aferentă, menită să sprijine mamele în această perioadă crucială.
2. Concediul pentru Creșterea Copilului
Concediul pentru creșterea copilului este reglementat de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 111/2010. Părinții care doresc să beneficieze de acest concediu trebuie să îndeplinească anumite condiții:
– Să aibă domiciliul sau reședința în România;
– Să locuiască împreună cu copilul pentru care se solicită indemnizația;
– Să fie direct implicați în îngrijirea copilului.
Concediul pentru creșterea copilului poate fi solicitat oricând până când copilul împlinește 2 ani (sau 3 ani în cazul copiilor cu dizabilități), inclusiv în ultima lună înainte de această dată limită. În această perioadă, părintele care se ocupă de îngrijirea copilului primește o indemnizație calculată pe baza veniturilor impozabile realizate în perioada de eligibilitate prevăzută de lege.
Atât părinții biologici, cât și cei adoptivi sau tutori legali pot beneficia de concediu pentru creșterea copilului, cu condiția să fi realizat venituri impozabile timp de 12 luni în ultimii doi ani anteriori nașterii copilului, sau adoptării ori preluării tutelei. Acest concediu se poate acorda ambilor părinți și este flexibil în funcție de situația fiecărei familii.
3. Concediul Paternal
Concediul paternal este reglementat de Legea nr. 210/1999 și are rolul de a facilita participarea efectivă a tatălui în îngrijirea copilului nou-născut, asigurând în același timp concilierea vieții profesionale cu cea de familie. Potrivit acestei legi, tații angajați beneficiază de un concediu paternal plătit de 10 zile lucrătoare, care trebuie solicitat în primele 8 săptămâni de la nașterea copilului.
Indemnizația pentru concediul paternal este echivalentă cu salariul obișnuit al angajatului și este plătită de angajator. Perioada respectivă este considerată vechime în muncă. Pentru anumite categorii de personal, drepturile salariale se stabilesc conform legislației specifice.
Angajatorii au obligația legală de a acorda concediul paternal și de a informa angajații despre acest drept. Este interzisă încetarea raporturilor de muncă sau de serviciu pentru un angajat aflat în concediu paternal, exceptând situațiile excepționale precum reorganizarea judiciară sau falimentul, conform art. 41 din Legea nr. 210/1999. Nerespectarea acestor prevederi se sancționează cu amendă de la 4.000 lei la 8.000 lei.
Diferențierea între Cele Două Tipuri de Concedii
Este important să se facă distincția între concediul pentru creșterea copilului și concediul paternal:
– Concediul pentru creșterea copilului: Este destinat ambilor părinți și permite acestora să aloce timp pentru îngrijirea copilului în primii ani de viață. Nu există o regulă specifică privind părinte care va beneficia de acest concediu, alegerea fiind lăsată la latitudinea părinților.
– Concediul paternal: Este specific pentru tați și are scopul de a încuraja implicarea acestora în îngrijirea copilului în primele săptămâni după naștere. Este un drept scurt, dar important, pentru a sprijini echilibrul între viața profesională și responsabilitățile de părinte.
Aceste măsuri sunt menite să asigure un sprijin adecvat pentru părinți în perioada de început a vieții copilului și să promoveze o implicare echitabilă a ambilor părinți în îngrijirea și creșterea acestuia.
