Cum putem să ne dăm seama dacă societatea comercială pe care dorim să o înfiinţăm va fi sau nu supusă prevederilor Legii nr. 21/1996 cu privire la concentrările economice?
Teodora-Denisa Păunescu – Bucuresti
În principiu, înfiinţarea unei noi societăţi comerciale nu necesită notificarea Consiliului Concurenţei (CC). Numai dacă sunt îndeplinite anumite condiţii privind concentrările economice – pragurile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 21 din 10 aprilie 1996, în special cele privind ceilalţi asociaţi, cotele de piaţă deţinute de aceştia, respectiv dacă funcţionează sau nu pe aceeaşi piaţă – trebuie adresată o notificare către Consiliul Concurenţei, în urma căreia acesta va aprecia dacă pot fi acceptate, acceptate în mod condiţionat, respectiv respinse (atunci când sunt excesive).
Concentrarea economică este acea operaţiune prin care doi sau mai mulţi agenţi economici se grupează fie într-un singur agent economic, fie sub un control unic sau comun, ori prin care o persoană sau un grup de persoane dobândeşte controlul asupra unuia sau mai multor agenţi economici. Regulamentul din 29 martie 2004 privind autorizarea concentrărilor economice prevede, în Partea I, Cap. I, pct. 1, că o concentrare economică „se referă la situaţia în care un număr redus de agenţi economici deţin o pondere ridicată a activităţii economice „pe o anumită piaţă”. Dar aceasta nu este o definiţie a operaţiunii de concentrare economică, ci a rezultatului operaţiunii (adică a realităţii economice create în urma concentrării). Esenţial pentru existenţa unei concentrări economice (în sensul de realitate economică) este controlul. Precizăm că noţiunea de „control” nu este aceeaşi cu „poziţia de control” din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital (adică 33% din totalul drepturilor de vot), ci înseamnă dreptul şi/sau puterea de a determina, în mod direct sau indirect, managementul şi politica de afaceri a unui comerciant.
Potrivit art. 11 din Legea nr. 21/1996, o concentrare economică se poate realiza sub mai multe forme:
(a) Fuziunea prin absorbţie sau contopire;
(b) Dobândirea controlului;
(c) Asocierea având ca obiect sau ca efect coordonarea comportamentului agenţilor economici participanţi.
Potrivit Legii nr. 21/1996, precum şi a Regulamentului, concentrările economice sunt acceptate în mod condiţionat, respectiv respinse de către Consiliul Concurenţei dacă în momentul constituirii lor prezintă un caracter excesiv.
Reguli de notificare
Independent dacă este excesivă sau nu, realizarea oricărei concentrări economice, între agenţii economici cu o anumită putere economică, trebuie notificată Consiliului Concurenţei, înainte de a începe şi de a-şi produce efectele.
Consiliul Concurenţei este obligat să se pronunţe asupra concentrării economice în termen de 30 zile de
la depunerea dosarului (în forma sa completă din punctul de vedere al Consiliului Concurenţei), respectiv în termen de cinci luni de la depunerea dosarului (dacă CC decide deschiderea unei investigaţii). Dacă Consiliul Concurenţei nu răspunde în aceste termene, se consideră acceptată concentrarea economică. În termen de 30 zile, Consiliul Concurenţei poate emite o decizie de refuz a concentrării economice, o decizie de autorizare sau o decizie de autorizare condiţionată. De asemenea, trebuie reţinut că organul de supraveghere nu interzice concentrările economice minore, care nu sunt excesive.
Pentru a caracteriza o concentrare economică ca fiind excesivă, trebuie întrunite cumulativ două cerinţe:
(i) operaţiunea de concentrare duce la crearea sau întărirea unei poziţii dominante pe piaţa relevantă. Pentru a aprecia o astfel de poziţie este necesară deţinerea de către participanţii la concentrarea economică în comun a unei cote de piaţă de cel puţin 15% din piaţa relevantă a produsului (pentru o concentrare pe orizontală), respectiv a unei cote de piaţă de cel puţin 25% din piaţa relevantă a produsului (pentru o concentrare pe verticală). Chiar dacă o concentrare economică nu atinge aceste minime, nu este înlăturată obligaţia de notificare a concentrării dacă s-au atins pragurile obiective prevăzute de Legea nr. 21/1996; şi (ii) concentrarea afectează sau poate afecta concurenţa pe piaţa relevantă. Prevederile legislative în domeniu oferă şi câteva criterii pentru aprecierea existenţei sau nu a caracterului excesiv. Aceste criterii pot fi grupate astfel: criterii economice (spre exemplu, structura pieţei relevante din punctul de vedere al concurenţei şi raporturile dintre piaţa relevantă şi cele deviate din amonte sau din aval, evoluţia pieţei relevante, ciclul economic în care se află piaţa, cerinţe impuse de promovarea progresului tehnic, protecţia consumatorilor şi criterii de natură cantitativă (spre exemplu, cota de piaţă deţinută de participanţii la concentrare, puterea lor economică şi financiară).
30 de zile de la depunerea dosarului în formă completă este termenul în care Consiliul Concurenţei este obligat să se pronunţe asupra concentrării economice
