De la o vreme nu mi place să ies seara din casă. Am făcut-o, însă zilele trecute. Se inaugura un „concept store” - „Concepto cultural Society”. Numele suna incitant, o cunoșteam pe artistă, îi cunoșteam părinții. Așa că merita să mă duc.
Concepto Cultural Society – un altfel de mit al reîntoarcerii
De la o vreme nu-mi place să ies seara din casă. Am făcut-o, însă zilele trecute. Se inaugura un „concept store” – „Concepto cultural Society”. Numele suna incitant, o cunoșteam pe artistă, îi cunoșteam părinții. Așa că merita să mă duc.
Într-adevăr, lucrurile stăteau altfel decât m-am așteptat. După prostul meu obicei, m-am dus la „fără zece”, să pot vedea în liniște, până nu se adună lumea. Am intrat în sala cochetă unde erau aranjate colecțiile și am pătruns, parcă, într-un studiu al Susanei Sontag: artista parcă alesese ca temă liniștea în croiul hainelor, dusă până la stadiul simplificării finale. Sontag avea dreptate; cele mai valoroase opere sunt receptate de publicul avizat, ca o acțiune simplă, de retragere în tăcere. Contrar obiceiului hipermodernismului isteric al majorității tinerilor – cel de a irita, de a provoca privitorul, tot ce exista acolo era mai degrabă o frumoasă punere în scenă a tăcerii, ca probă maximă a seriozității în estetica designului de modă al unui artist deja format, deși atât de tânăr…
Mi-am dorit să știu mai mult despre arta modei, – mi-a spus artista, Ariana Bâlc -, a confecționării hainelor, și am ales, cu toate că am știut că nu-mi va fi ușor, unul dintre cele mai mari orașe, Londra. Care, mai târziu, a devenit a doua casă mea. Am studiat la University of the Arts London (UAL), una dintre cele mai bune școli de design din lume, și am iubit acea perioadă.
„Concepto Cultural Society”
Nu a fost deloc ușor, dar nu mi-a fost deloc rușine să merg „din ușă în ușă”, cerând un internship, dorind ca cineva din cei „mari” să mă învețe abilitățile pe care acum le stăpânesc cu mândrie. Am știut întotdeauna că vreau să studiez și să activez în acest domeniu, iar asta m-a ajutat mult, cred. Dar dragostea mea pentru design și capacitatea de a găsi inspirație oriunde este ceea ce mă împinge cu adevărat înainte. Și, recent, unul dintre cele mai mari vise ale mele a devenit realitate: Să mă întorc „acasă”, în orașul meu natal. Și, chiar dacă a presupus un efort considerabil, am deschis zilele trecute un „concept store” în Cluj, exact așa cum mi l-am imaginat.
Pentru mine, acest „concept store” reprezintă tot ceea ce am învățat în timp ce am fost departe, departe de ai mei, cu suișuri și coborâșuri, totul adunat într-un singur loc. Mă consider o persoană foarte profundă, așa că tind să găsesc sens în cele mai mici lucruri și de aceea am creat „Concepto Cultural Society”, din dorința de a împărți cu clujenii mei, dar și cu cei din străinătate care ne vor vizita, miile de idei și notițe pe care le-am adunat în zilele și nopțile mele londoneze, în paginile bine păzite din sketchbook ul meu. Asta ne va permite să arătăm acel fel unic de emoție, exprimate elaborat, prin diferite forme de artă.
La sfârșitul zilei oamenii care s-au perindat în această instituție (îmi permit s-o numesc așa!), vor fi aceia care fac ca acest loc să capete valențe nebănuite. Ne-am creat locul nostru, dar și al acelora care lasă o emoție acolo, îmbogățindu-l și îmbogățindu-ne emoțional și pe noi.
Românii se întorc acasă
Diaspora se întoarce acasă, scria, cu entuziasm, presa zilele trecute. Pentru prima dată de când am aderat la Uniunea Europeană, numărul românilor care se întorc în țară este mai mare decât al celor care părăsesc România. Sunt foarte mulți români care revin în țară după ce au stat în Spania, Italia, Germania și Marea Britanie. Sunt, în special, persoane tinere, cu vârste până în 40 de ani, care au revenit în localitățile natale, unde s-au angajat sau unde și-au deschis mici afaceri.
E plăcut să constați această dorință – la unii dintre tineri -, de a reveni la origini, din peregrinările nu întotdeauna ușoare, prin străinătăți și școli, unde au căutat, cumva, sensul mizei lor personale; e reconfortant să vezi că peste secole, se reia „ciclul” pașoptiștilor, care se întorceau din marile capitale ale Europei, unde studiaseră, să pornească în țara lor proiecte și instituții noi.
Păstrând proporțiile, acest fapt prinde să încolțească din nou în spiritele tinere românești. Tinerii talentați se întorc acasă… Dar trebuie remarcat un fapt: întoarcerea aceasta are în spate alte persoane, la rândul lor educate în spiritul valorilor românești, ale civilizației și orizontului creștin, dus din generație în generație: părinții.
Acești tineri care vin azi să construiască în România au fost crescuți în frica lui Dumnezeu, cu respectul față de părinți și dascăli, au participat la bunici la tăiatul porcului, au stat în familie, la masa de Paște și Crăciun… Veți spune că nu e important. Dar eu îndrăznesc, totuși, să cred că este chiar matricea revenirii la matcă, în spiritul românesc.