Încă dinainte de a începe, reuniunea de la Glasgow a Națiunilor Unite pe tema climei la nivel mondial, cunoscută sub numele de COP 26, a fost definită de principalul său organizator ca fiind „ultima și cea mai mare speranță” cu privire la salvarea planetei.
Pe la jumătatea intervalului în care s-a desfășurat conferința, opiniile optimiste în privința progreselor înregistrate relevau faptul că șefii de stat și titanii industriei s-au arătat hotărâți să înceapă conferința prin noi și sforăitoare promisiuni cu privire la climă – un semn că evenimentul s-ar îndrepta totuși în direcția bună. Prognoza pesimistă? Promisiunile străvezii înseamnă puțin fără niște planuri concrete de urmat. Militanta suedeză Greta Thunberg a acuzat conferința că ar conține prea mult „bla, bla, bla”.
Sâmbătă, diplomați din aproape 200 de țări au ajuns la un acord major, menit să intensifice eforturile de luptă împotriva schimbării climei, ei cerând guvernelor ca, anul viitor, să se prezinte cu niște planuri mai relevante, menite să reducă emisiile care le încălzesc planeta și recomandând totodată statelor bogate ca, până în anul 2025, să-și aducă cel puțin la dublu finanțarea pentru a proteja statele cele mai vulnerabile în fața intemperiilor provocate de o planetă tot mai fierbinte.
Iată câteva din concluziile celei de-a 26-a reuniuni anuale a Națiunilor Unite pe tema schimbării climei.
În privința acțiunilor, timpul trece
Acordul a stabilit un consens clar, potrivit căruia toate națiunile trebuie să facă imediat mult mai mult pentru a preveni o creștere catastrofală a temperaturilor de pe glob. În deschiderea conferinței, secretarul general al ONU, Antonio Guterres, a spus că principala prioritate trebuie să fie limitarea creșterii temperaturilor globale cu doar 1,5 grade Celsius (sau 2,7 grade Fahrenheit) peste nivelurile anterioare industrializării. Oamenii de știință au avertizat că este vorba despre un prag dincolo de care riscurile unor calamități, precum valurile mortale de căldură, lipsa apei și prăbușire ecosistemelor, ar crește imens. (Globul s-a încălzit deja cu 1,1 grade Celsius).
„Realitatea e că există două adevăruri”, a declarat, săptămâna trecută, Helen Mountford, vicepreședintă pentru probleme legate de climă și economie la Institutul pentru Resurse Mondiale. „Am făcut mai multe progrese decât ne-am fi imaginat cu vreo doi ani în urmă. Dar asta nu e nici pe departe suficient”.
Acordul precizează măsurile pe care întreaga lume ar trebui să le ia, de la reducerea cu aproape jumătate a emisiilor de metan – un alt gaz puternic de seră – până în anul 2030. Apoi, documentul stabilește noi reguli prin care statele să răspundă pentru progresele, sau regresele, înregistrare.
Ministrul mediului din Maldive, Shauna Aminath, a spus că acestui ultim text îi lipsește „urgentarea” de care țările mai vulnerabile, așa cum este și țara sa, ar avea nevoie. „Ceea ce altor țări li se pare echilibrat și pragmatic, în cazul Maldivelor, asta nu le va ajuta să se adapteze la timp”, a spus ea.
Cine trebuie să facă reduceri și cât de mult
Acordul final lasă nerezolvată o problemă crucială, și anume, cât de mult și cât de rapid ar trebui fiecare țară să își reducă emisiile în următorul deceniu.
Țările bogate, precum Statele Unite, Canada, Japonia și o bună parte din Europa Occidentală, reprezintă numai 12% din populația mondială de azi, dar sunt răspunzătoare pentru 50% din toate emisiile de gaze de seră care, de peste 170 de ani, încălzesc planeta, de la combustibilul fosil la industrie.
Președintele Biden și liderii europeni au susținut că țări precum India, Indonezia și Africa de Sud trebuie să își accelereze trecerea de la cărbune și de la alți combustibili fosili. Dar țările respective afirmă că nu dispun de resursele financiare pentru asta, iar țările bogate s-au arătat zgârcite în a le ajuta.
Cu un deceniu în urmă, cele mai bogate economii ale lumii promiseseră ca, până în anul 2020, să aloce anual $100 miliarde finanțării statelor sărace în probleme legate de climă. Acordul COP26 încă mai lasă multe țări în curs de dezvoltare fără fondurile care le-ar ajuta să ajungă la o energie mai curată și să facă față tot mai numeroaselor catastrofe provocate de o vreme ajunsă la extreme.
Apelul în sprijinul ajutoarelor destinate catastrofelor și în sprijinul unor reglementări este tot mai puternic
Una dintre cele mai mari dispute semnalate cu ocazia summitului de la Glasgow s-a concentrat asupra următoarei dileme: dacă – și cum – ar putea cele mai bogate țări ale lumii, extrem de răspunzătoare pentru încălzirea semnalată pe glob până acum, să acorde statelor mai sărace niște compensații pentru pagubele provocate de temperaturile în creștere.
Apelurile în sprijinul unui asemenea fond – o problemă căreia s-a spus generic ‚pierderi și pagube’ – sunt separate de banii prin care statele mai sărace ar putea fi ajutate să se adapteze schimbărilor climei. Potrivit celor care propun toate aceste lucruri, ‚pierderi și pagube’ e un generic referitor la responsabilitatea istorică și ar însemna plata pentru niște pierderi ireparabile, cum ar fi dispariția unui teritoriu național, a unei culturi sau a ecosistemelor.
Acordul de la Paris din 2015 a cerut niște reglementări mai clare, care să le permită companiilor și țărilor poluante să cumpere și să negocieze niște permise menite să scadă emisiile la nivel global, dar acest subiect extrem de vast și pur tehnic a continuat să fie prezent și în toiul discuțiilor de sâmbătă, de la Glasgow.
Alte acorduri internaționale rezultate de la reuniune
*Statele Unite și China – Cele două țări au anunțat un acord comun prin care să facă mai mult în vederea reducerii emisiilor de gaze din acest deceniu, iar China s-a angajat pentru prima oară să pună la punct un plan menit să reducă emisiile de metan – un puternic gaz de seră. Pactul convenit între cele două țări rivale, care sunt totodată și cei mai mari agenți de poluare din lume, i-a surprins pe delegații la conferință. Acordul a fost zgârcit în precizări și, deși China a fost de acord să reducă exploatarea cărbunelui începând din 2026, ea nu a precizat și cu cât o va face și nici o perioadă de timp anume.
*Despăduririle – Lideri din peste 100 de țări, printre care Brazilia, China, Rusia și Statele Unite, au promis ca, până în anul 2030, să pună capăt despăduririlor. Acordul implică aproximativ 85% din pădurile de le glob, cruciale pentru absorbția dioxidului de carbon și pentru încetinirea încălzirii la nivel mondial. Unele organizații militante au criticat acordul, afirmând că nu relevă condiții clare, ele subliniind că, în trecut, asemenea eforturi au eșuat.
*Metanul – Peste 100 de țări au convenit ca, în acest deceniu, să-și reducă cu 30% emisiile de metan – un puternic gaz care contribuie la încălzirea planetei. Angajamentul s-a făcut la îndemnul Administrației Biden, care a anunțat totodată că Biroul pentru Protecția Mediului va limita emisiile de metan de la aproximativ 1 milion de puțuri de petrol și de gaze de pe teritoriul Statelor Unite.
*India – India s-a alăturat unui cor al tot mai multor națiuni care promit să-și aducă emisiile la un „zero net”, stabilind anul 2070 drept prag după care să nu mai emane niciun fel de gaze de seră în atmosferă. Fiind unul dintre cei mai mari consumatori de cărbune din lume, India a mai spus că va face în așa fel, încât totalul necesarului său energetic să provină mai ales din surse de energie reciclabilă, iar, până în anul 2030, jumătate din necesarul său energetic va proveni de la combustibili diferiți de cei fosili.
Simpla organizare a discuțiilor în condiții de pandemie a fost ea însăși o problemă
Conferința pe tema climei, care a fost amânată anul trecut, se numără printre cele mai mari reuniuni internaționale organizate în perioada pandemiei coronavirusului. Mulți participanți au venit din țări unde vaccinurile încă sunt o problemă. La nivel mondial, mai puțin de jumătate din numărul total al adulților a fost vaccinat împotriva Covid-19, acest lucru demonstrând inechitatea în privința vaccinării.
Restricțiile de călătorie și carantina au însemnat niște costuri suplimentare atât ca timp, cât și ca bani de cazare or, asta a făcut ca pentru unii deplasarea să fie imposibilă.
Iar unii participanți, precum președintele Chinei, Xi Jinping, președintele Rusiei, Vladimir V. Putin, și președintele Braziliei, Jair Bolsonaro, au hotărât să nu se mai deplaseze.
În același timp, organizatorii conferinței au dat publicității o scrisoare prin care cer scuze participanților pentru cozile create și pentru dificultățile transmisiei video, ei afirmând că plănuirea evenimentului în condițiile restricțiilor anti-Covid-19 a fost extrem de dificilă. Patricia Espinosa, secretarul executiv al departamentului ONU pentru climă, le-a cerut participanților să fie „alături de noi”, având în vedere că organizatorii trebuiau să facă față unor aranjamente complexe, cum ar fi asigurarea ca toți participanții să fi avut teste negative pentru coronavirus sau controlul strict în privința numărului de oameni care intră în sălile de conferință, scrie Redacția The New York Times.