Tatiana Onofrei a subliniat că firmele românești devin tot mai deschise la procedurile de prevenire a insolvenței, în special în ceea ce privește concordatul preventiv.
Acord de restructurare
„Procedurile de insolvență au intrat în legislație ca efect al transpunerii unei directive europene 1023/2019. Ele sunt instrumente menite să ajute societățile care au dificultăți financiare să evite insolvența. Se dorește evitarea intrării în insolvență deoarece rata de faliment, de ieșire din mediul economic este foarte mare”, a adăugat aceasta.
Într-un astfel de caz, poate exista acordul de restructurare. Aceasta este o procedură extrajudiciară, ce are caracter privat. O societate poartă discuții cu creditorii. Dacă negocierile ajung la un punct comun, pun rezultatele pe hârtie și se duc la o instanță. Atunci, capătă caracter judiciar când judecătorul sindic ia act de planul de restructurare.
Rata acordurilor de restructurare este extrem de scăzută. Chiar dacă acestea există, din cauza caracterului lor privat și confidențial, nu sunt cunoscute publicului și nu sunt incluse în statistici.
Procedură de concordat preventiv
De asemenea, există procedura de concordat preventiv unde starea de dificultate rezultă dintr-un raport al unui administrator concordatar. Judecătorul sindic trebuie să confirme starea de dificultate a societății care solicită concordatul preventiv. În unele cazuri, cererea a fost respinsă, deoarece societatea nu mai era în dificultate, ci deja în insolvență, accesând remediul prea târziu.
„Avantajul la concordatul preventiv este acela că, odată deschisă procedura, aprobată de judecătorul sindic se suspendă executările silite. Nu se pot modifica pe durata concordatului contractele aflate în derulare. Este un instrument extrem de eficient.
Pentru mine e un lucru foarte bun faptul că începe să fie accesat din ce în ce mai des”, a transmis în cadrul podcastului Tatiana Onofrei.
Mecanismele de avertizare timpurie nu sunt puse în practică
Mecanismele de avertizare timpurie prevăzute de legislație nu sunt aplicabile în practică. De exemplu, ANAF semnalează întârzierile de plată ale contribuabililor abia după 90 de zile.
„Și cei de la Ministerului Economiei, Antreprenoriatului și Turismului ar fi trebuit să aibă niște indicatori pe care să-i genereze împreună cu mediul de afaceri. Nu există astfel de sisteme de alertă. Avertizarea timpurie ar trebui făcută intern.
La nivel de management al companiei, să ai un om care să îți analizeze strict chestiunile legate de indicatorii financiari, de ceea ce înseamnă rate de lichiditate. Trebuie să-ți semnaleze și că ai o problemă. Ai deja o întârziere, ai o presiune”, a adăugat invitata.
Aceste măsuri vor fi implementate pe măsură ce mediul de afaceri va înțelege beneficiile lor. De asemenea, riscul se reduce și devine mai ușor de gestionat atunci când este identificat din timp.
Insolvența înseamnă faliment?
„Aceasta nu este doar o percepție. Nu este un lucru greșit. Discutând statistic, rata de succes a planurilor de reorganizare sau a procedurilor de concordat preventiv, reinserția societăților comerciale în mediul economic și însănătoșire este una extrem de redusă.
5% din totalul companiilor care ajung în insolvență ajung să aibă un plan de reorganizare confirmat, aprobat de creditori și confirmat de judecătorul sindic. În cursul implementării planului de reorganizare, în 3-4 ani, acesta eșuează.
Companiile nu ajung să-și îndeplinească obligațiile asumate prin planul de reorganizare, ceea ce înseamnă tot faliment”, a transmis cofondatorul Prime Insolv Practice.
Rata de succes a planurilor de reorganizare și, în general, a oricărei forme de restructurare poate fi semnificativ îmbunătățită dacă firmele aflate în dificultate financiară solicită ajutor din timp. Este esențial ca aceste companii să ceară sprijin specializat imediat ce întâmpină probleme, pentru a evita agravarea situației.
Apelarea la profesioniști în domeniu le poate ajuta să dezvolte un plan de reorganizare solid. Aceștia nu doar că vor propune soluții viabile, dar vor media și negocia cu creditorii pentru a ajunge la acorduri favorabile, esențiale în procesul de restructurare și redresare financiară. Aceste lucruri trebuie făcute înainte de a ajunge la judecătorul sindic.
Falimentul, un succes pentru creditori?
Întrebată dacă falimentul reprezintă o soluție pentru creditori, Tatiana Manolache Onofrei a explicat că este, de fapt, singura oportunitate pentru aceștia de a-și recupera o parte din sumele de bani investite.
„În faliment nu ajungi niciodată să-ți recuperezi integral valoarea creanței. Pentru creditrori, altceva, câteodată, mai bun nu e decât să-și valorifice bunurile pe care le ai în garanție și să beneficiezi de distribuiri.
Singurii care pot ieși mulțumiți din categoria creditorilor din procedura de faliment sunt creditorii bancari pentru că ei au, de obicei, constituite garanții solide”, a transmis aceasta.
Valoarea garanțiilor oferite creditorilor bancari este, adesea, echivalentă cu valoarea finanțării acordate, chiar dacă inițial suma împrumutului depășea valoarea garanției. În urma evaluărilor și deprecierilor, creditorii ajung totuși să fie acoperiți.
