Stau dovadă accidentele în lanț de pe Autostrada Soarelui, în care zeci de autovehicule au fost implicate. Nu poți citi statisticile referitoare la accidentele rutiere fără să nu te treacă fiori reci. Conform datelor Poliției Române, la mai puțin de 4 ore o persoană moare într-un accident rutier. Anual pe șosele din România își pierd viața aproape 2.500 de persoane. Raportul Comisiei Europene de anul trecut cu privire la numărul victimelor raportate de statele membre în anul 2014 nu oferă României o poziție favorabilă, cu toate că s-a înregistrat o scădere de peste 20% a deceselor. România este pe locul doi în UE, cu o medie de 91 de persoane decedate la un milion de locuitori. Practic, din cele 25.700 de decese ca urmare a accidentelor rutiere înregistrate în UE în anul menționat, aproximativ 10% provin de pe șosele din România. Acest lucru se întâmplă cu toate că de-a lungul vremii au fost luate diverse măsuri de siguranță rutieră. De exemplu, în 1965 media României era de 94 de decese la un milion de locuitori. În urmă cu 50 de ani, parcul auto al României era foarte scăzut, la fel și rețeaua de drumuri. Vârful a fost înregistrat în 2008, an în care România a raportat 10.645 de accidente rutiere. Patru ani mai târziu numărul accidentelor s-a redus la 9.355, fiind înregistrate 2.040 de decese și 8.848 de persoane rănite grav.
Nu doar decesele ar trebui să pună pe gânduri șoferii ci și numărul persoanelor rănite grav. Pierderea unui picior, ruperea unei coaste sau alte răni grave pot schimba în totalitate viața unui om. Pagubele sunt uriașe, iar despăgubirile se acordă greu, după mulți ani pierduți prin tribunale. Vă mai amintiți de tânara care și-a pierdut mână într-un accident produs în 2006 și care a fost despăgubită de CNADNR abia în 2014? Acesta este doar un exemplu. De ce numărul accidentelor este atât de mare? Cauzele sunt multiple. Multă lume dă vină pe faptul că nu avem autostrăzi și drumuri bune. O fi adevărat, nu pot spune nu. Eu consider principalii vinovați și cauze astfel: viteza, inconștiența șoferilor, neatenția și nu în ultimul rând starea deficitară a infrastructurii. Și aici mă refer la semnalizare, lipsa parapeților și la marcajele prost făcute. “Prețul cel mai mic”, principiul, care a stat mulți ani la baza câștigării contractelor publice, se dovedește a fi unul cum nu se poate mai prost. Iar dacă aici mai punem și proasta monitorizare a lucrărilor efectuate, atunci putem concluziona că așa ceva nu ar trebui repetat în România. Ministerele implicate trebuie să pună la cale o strategie clară în domeniu. Poate și parlamentarii ar trebui să fie mai atenți la propunerile de modificare a legislației rutiere.
Ciprian Mailat
redactor-șef Capital
