Ce vrea publicul recte ce vrea consumatorul. Părerea mea este, și inclusiv Steve Jobs a spus, că publicul nu știe ce vrea până nu vede produsul în față, a spus Vlad Macovei, director general la Agrointeligența, la Conferința CAPITAL.
Declarațiile lui Vlad Macovei la Conferința CAPITAL:
A construi o strategie pro-importuri sau pro-produse românești este din punctul meu de vedere o greșeală și o ipocrizie. Este problema producătorilor, a retailerilo,r a decidenților politici, să ofere produse de calitate și la un preț accesibil, și consumatorul român le va cumpăra. Ce aplică fiecare stat european în materie de politică agro-alimentară: când ai două produse identice ca preț și calitate, e normal să îl preferi pe cel autohton. Asta se aplică și în Germania, și în Franța, și în Italia. Este o axiomă, nu cred că avem ce comenta pe această temă.
Când cumpărați un măr din import, de exemplu polonez, cu 1 leu (la un preț de 5 lei/kg), din acel 1 leu mai rămân în țară – 9% TVA și un comision al retailerului de 1-2 bani… Deci încă 3,80 bani rămași în discuție. Acești bani pleacă din țară. Dacă veți cumpăra mere românești, această sumă de 3,80 bani va rămâne în țară. Din această sumă, o parte ia producătorul, care plătește taxe, cumpără din România puieți și alte bunuri necesare. Desigur, putem discuta – ce face Guvernul cu banii din taxe și impozite, cât de performant e producătorul. Dar gândiți-vă de fiecare dată ce se va întâmpla cu acei 3,80 bani.
Această îndoctrinare, de a cumpăra produse locale, pe care marile țări europene o fac copiilor de la cea mai fragedă vârstă, este o realitate. Cu toții am călătorit prin Europa. Ați găsit în Spania, la un restaurant, bere produsă în altă țară în afară de Spania? Ați găsit la un restaurant italian sau franțuzesc altceva decât vin sau brânză din Italia, respectiv Franța?
În momentul când consumatorul are în față aceste produse românești, cred că le va prefera, comparându-le cu cele din import.
Mărul polonez ajunge pe rafturile din România la un preț mai mic decât cel românesc pentru că state europene, precum Polonia, chiar cu riscul de a fi sancționate, își asumă măsuri de protecție a producției proprii.
200 milioane euro își bugetează anual Polonia pentru penalități, pentru că își asumă să forțeze anumite reguli. Este o decizie politică.
Emil Dumitru, Pro Agro, la Conferința Capital: Unele decizii UE defavorizează Agricultura românească