Conferința liderilor G7: Care au fost punctele tari și punctele slabe. Dacă în problema declarațiilor și a țelurilor comune anunțate, liderii adunați în Cornwall au dat dovadă de ambiție din belșug, faptele și modalitățile de realizare concretă a planurilor anunțate se lasă încă așteptate.
Conferința liderilor G7: Care au fost punctele tari și punctele slabe. Încă de la alegerea sa în funcția de președinte, Joe Biden nu a ratat nici o ocazie de a anunța că „America s-a întors”. Mesajul fundamental al conferinței G7 care tocmai s-a încheiat în Cornwall ar putea fi rezumat prin „Occidentul s-a întors”.
Scopul liderilor reuniți a fost să-și etaleze unitatea, țelul comun și inițiativa în ce privește combaterea problemelor mondiale – cât și lansarea unui dialog cu restul lumii.
Conferința liderilor G7. Probleme cu implementare temelor abordate
A fost prima conferință G7 – SUA, Japonia, Regatul Unit, Franța, Germania, Canada și Italia – de după izbucnirea pandemiei și înfrângerea lui Donald Trump.
Totuși, dacă liderii adunați în Cornwall au dat dovadă de ambiție din belșug, conferința a lăsat fără răspuns întrebări importante legate de posibilitatea ca G7 să-și urmeze vorbele și cu fapte, arată Financial Times.
Problema implementării persistă în cazul multora dintre marile teme abordate de G7 – între care vaccinurile, clima și crearea unei infrastructuri internaționale capabile a rivaliza cu Inițiativa Centură și Drum a Chinei.
Legat de vaccinuri, G7 a promis să livreze un miliard de doze lumii în curs de dezvoltare în decurs de un an. Însă această cifră cu rezonanță impresionantă ar putea fi totuși prea puțin și prea târziu.
Organizația Mondială a Sănătății a estimat că planeta are nevoie de 11 miliarde de doze pentru a putea combate eficient pandemia. Și o campanie de vaccinare care ar putea dura 18 luni va însemna încă multe alte decese – precum și timp din belșug pentru apariția unor noi tulpini de virus rezistente la vaccin.
Competiția cu China
Competiția cu China a fost tema de bază pe mai tot parcursul conferinței. Însă e probabil ca guvernul chinez să promită restului lumii un număr mai mare de vaccinuri decât G7. Pe de altă parte, dubiile în privința eficienței vaccinurilor chinezești pot reduce din relevanța unui astfel de gest.
Hotărârea G7 de a se împotrivi extinderii influenței Chinei a reieșit cel mai limpede din decizia grupului de a susține o alternativă la Inițiativa Centură și Drum a Chinei vizând construcția de infrastructură pe tot cuprinsul lumii în curs de dezvoltare.
Ideea ar fi ca alternativa G7 să ofere standarde mai înalte de mediu și mai multă transparență în privința creditelor și administrării.
Dar la fel de probabil este să ofere și mult mai puțini bani – un punct în care declarația finală a conferinței devine remarcabil de vagă.
Între timp, băncile și firmele chinezești muncesc deja din greu la proiecte importate pe tot cuprinsul lumii – cum ar fi bunăoară construcția unei noi capitale pentru Egipt.
Dincolo de anunțuri și de titlurile de prima pagină, există și întrebarea mai profundă cu privire la cât de unită este în realitate lumea occidentală în hotărârea ei de a se opune influenței chineze.
Chiar și la conferința G7, a fost evident că limbajul utilizat de SUA și Japonia e sesizabil mai ferm decât retorica europenilor.
Comunicatul oficial a fost cam sărac în detalii
Cele patru țări invitate la Cornwall să se alăture G7 – și în special India și Australia – sunt în mod evident importante din perspectiva oricărui efort menit a organiza lumea democratică astfel încât să se poată opune Chinei.
Dar, vorbind chiar înainte de conferință, președintele francez Emmanuel Macron a subliniat necesitatea ca Europa să-și „mențină independența în ce privește strategia noastră cu privire la China”.
Această părere e probabil împărtășită și de cancelarul german Angela Merkel și chiar, până la un punct, de către Boris Johnson. Despre premierul britanic un demnitar exasperat dintr-o țară aliată afirma că, „în privința Chinei, încă mai vrea să se vadă și cu varza unsă și cu slănina-n pod”.
G7 nu se poate eschiva de la o realitate: cooperarea Chinei este esențială în privința combaterii schimbării climei. Liderii întruniți la Cornwall au încercat să-și asume un rol de conducere pentru acest efort global.
Ei au anunțat planuri ambițioase de a închide cât mai repede cu putință termocentralele poluante pe cărbune – și de a proteja 30% din suprafața uscată și oceanică a plantei până în 2030.
Comunicatul oficial a fost inevitabil un pic cam sărac în detalii. Dar persistă suspiciunea că măsurile concrete de luat pentru atingerea acestor obiective nu se vor materializa.
Contrast izbitor cu epoca Trump
Următoarea escală a lui Biden după Cornwall e conferința NATO de la Bruxelles – urmată de o întâlnire cu președintele rus Vladimir Putin. Comunicatul G7 a ținut neapărat să ceară deschiderea unei anchete privind utilizarea armelor chimice pe teritoriul Rusiei – dar și să condamne toleranța Rusiei pentru atacurile ransomware comise de pe teritoriul ei.
Speranța ar fi aceea că Putin va fi impresionat de unitatea etalată de către occidentali la Cornwall și Bruxelles.
Conferința G7 de anul acesta a fost cu siguranță într-un contrast izbitor cu epoca Trump, când fostul președinte american părea mult mai dornic să inflameze diferendele cu vechii aliați mai degrabă decât să afișeze unitate.
Până și Johnson, amicul lui Trump, a fost probabil sincer atunci când l-a descris pe Biden drept „o gură de aer proaspăt” pentru alianța occidentală.
Putin – cât și președintele chinez Xi Jinping – vor sesiza că, odată cu plecarea lui Trump de la Casa Albă, lucrurile s-au schimbat în mod cert în alianța occidentală.
Dar se vor simți conducătorii rus și chinez intimidați ori puși la colț? Probabil că nu încă.
Sursă foto: EFE.