Conferința SuperTeach. Ce îi îndeamnă elevii români pe profesori și părinți?
Peste 500 de profesori, părinți și elevi au participat sâmbătă la Conferința SuperTeach București „De la monolog la dialog”, pentru a învăța cum să relaționeze mai bine unii cu ceilalți și cum să micșoreze distanța care apare de foarte multe ori între dascăli și părinți, având un impact negativ în special asupra elevului.
Vorbind despre o „ruptură” între părinți și profesori, participanții la eveniment – dascăli, copii, părinți, actori, oameni de business, experți internaționali în educație – și-au adus contribuția la ceea ce se dorește a fi deschiderea comunicării reale în triunghiul părinte-copil-profesor.
„Decideți acum ceea ce vreți să faceți altfel în relația cu ceilalți și faceți”, a fost îndemnul de final al conferinței.
„Realitatea este că profesorii se simt singuri, neînțeleși, obosiți și mereu sub presiune, iar părinții se plâng că nu au acces la profesorii copiilor lor și se simt și ei neînțeleși și nedreptățiți. Copiii se plâng că au teme prea multe, sunt obosiți din cauza tuturor activităților în care sunt implicați și nu mai au timp de joacă”, a precizat Claudia Cârstocea, facilitator de mentalitate deschisă în educație.
La rândul său, Cristina Gheorghe, co-fondator SuperTeach, a subliniat faptul că, deși în educație se vorbește de mult timp despre triunghiul părinte-copil-profesor, acesta nu este funcțional în adevăratul sens al cuvântului.
„În acest triunghi, fiecare vede din perspectiva sa – dintr-o parte se vede cifra 9, din alta parte se vede 6. Fiecare vede din cutia lui. Ce putem face pentru a ieși din cutiile în care suntem, pentru a putea comunica real unii cu ceilalți? Primul lucru este să îl vedem pe celălalt așa cum este, să-l întrebăm ce își dorește, ce visuri și ce nevoi are”, recomandă Cristina Gheorghe.
„Să privim copiii prin ochii părinților, prin ochii celor care îi iubesc cel mai mult”, i-a îndemnat Seth Wilkins, profesor de istorie și executive coach, pe dascălii din sală. Vorbind despre „limbajul iubirii, comunicare și conectare”, reprezentantul Arbinger a punctat: „Ca profesori, trebuie să știm fiecare copil cu care lucrăm după nume, după ceea ce are el mai bun și extraordinar și după nevoile pe care le are.”
Relația profesor-părinte-elev a fost ilustrată pe scena evenimentului, în premieră, și prin piesa de teatru „Libertate – piesă pentru o sala de clasă”, de Yann VERBURGH, în lectura actorilor Diana Cavallioti și Ciprian Nicula. Ineditul moment a reprezentat prilej pentru cei 500 de participanți la conferință să „vizualizeze” mai bine ce greșeli de comunicare facem în triunghiul părinte-copil-profesor, care generează ruptură în relație și frustrări pentru toate cele trei părți.
Sistem învechit și neadaptat, manuale uzate, presiunea notelor mari și adulți autoritari – școala prin ochii copiilor
Vocea copiilor a fost reprezentată la conferință de liceeni ai Colegiului Național Iulia Hașdeu din București.
„Copilul vine la școală ca o foaie albă. Aveți grijă ce scrieți pe ea”, a fost îndemnul lui Răzvan Bauer, elev în clasa a XII-a.
De asemenea, Cosmin Moldoveanu a vorbit despre faptul că „acum copiilor li se cere să fie creativi și inovatori, să aibă anumite aptitudini pe care sistemul actual de învățământ nu le predă”.
Giulia Niculae, elevă a aceluiași liceu bucureștean, le-a vorbit părinților și profesorilor din sală despre prejudecățile adulților și presiunea notelor mari, în timp ce Teodora Păun a abordat subiectul manualelor vechi și depășite: „Așa cum dumneavoastră nu mai puteți folosi telefoanele cu taste de acum 20 de ani, nici noi nu mai putem învăța după manuale vechi și uzate.”
În timp ce co-fondatorul SuperTeach, părintele Constantin Necula, a vorbit despre „ceea ce lipsește astăzi școlii românești, și anume ierarhia de valori”, Felix Tătaru, președintele Asociației SuperTeach a punctat rolul SuperTeach și deschiderea activității asociației și către părinți:
„SuperTeach nu este despre super profesori, ci despre super învățare și super educație, adică despre a învăța fiecare dintre noi să fim cea mai bună versiune a noastră. Iar dacă pentru profesiile noastre ne pregătim atâția ani de școală și facem multe cursuri, pentru cel mai important rol pe care îl putem avea, acela de părinte, învățăm conștient cel mai puțin în această viață.”
