Ministrul a scris pe pagina sa de facebook:

"Sunt 24 de ani, adică mai bine de jumătate de viață, pe care i-am petrecut în administrație. O administrație, adesea kafkiană, pe care cei mai mulți dintre dumneavoastră nu o iubiți, probabil, deloc.

Sunt 24 de ani care greu pot fi contabilizați. Iar ca să o poți face e nevoie ca, înainte de toate, să găsești justa unitate de măsură. 24 de ani, pentru ce?

Sunt tentat să răspund: „pentru binele comun”, însă știm cu toții că binele comun poate aluneca ușor în utopie și extrem de greu cuvintele mari mai pot fi luate în serios într-o lume în care interesul național este pe buzele tuturor, însă greu poți descifra cine își iubește sau nu, cu adevărat, țara, și în care doar revolta personală pare că mai poate schimba ceva.

Am învățat destul de bine, zic eu, în acești 24 de ani, legile scrise și nescrise ale administrației sau, și mai general, ale „sistemului”. Știu că te poate învinge dintr-o singură lovitură, însă la fel de bine știu că nici el, la rândul lui, nu este invincibil. Sunt, la urma urmei, parte a sistemului, așa detestat cum este. Și știu că orice sistem este format din oameni, adesea extraordinari, însă nu pe cât ar trebui de motivați și de respectați.

Am întâlnit, de-a lungul acestor 24 de ani, oameni mari, alături de care am reușit să produc schimbarea pe care mi-am dorit-o. Oameni care, ca și mine, au înțeles că Goliath nu este invincibil, ci doar impresionant prin aparență.

Am fost suficient de norocos încât să întâlnesc oameni care au crezut în mine și care mi-au pus în mâini șanse imense, dar și responsabilități majore. Sunt oameni cărora le voi rămâne nu doar recunoscător, ci şi loial, pentru tot restul vieţii. Se vor recunoaște, probabil, în aceste rânduri.

Am făcut, în felul acesta, pasul din administrație în politică. Am știut din prima secundă că nu va fi simplu. Dacă administrația era o zonă nu foarte simpatizată, ei bine, atributul de om politic era clar că urma să îmi atragă antipatii serioase. Toată viaţa am fugit, însă, de lucrurile simple. Schimbările importante vin greu şi nimic, absolut nimic, nu îţi garantează reușita. E un joc de sumă zero.

Am intrat în politică cu aceeași abordare pe care am avut-o şi în administrație. Tratez ziua de astăzi ca şi cum ar fi ultima de mandat şi nu las pe mâine nimic din ce ar putea fi rezolvat astăzi.

Am intrat în politică știind că îngerii nu trăiesc pe pământ, iar politica se face cu şi pentru oameni. Dacă oamenii ar fi îngeri, atunci nu ar mai fi nevoie de guvernare. Iar dacă oamenii ar fi guvernați de îngeri, atunci nu ar mai fi nevoie de niciun mecanism de control. Nu o spun eu, ci a spus-o Madison, iar Părinţii Fondatori pot fi doar greu contraziși.

Greu aş putea răspunde, aşadar, la întrebarea „pentru ce?” fără ca răspunsul să fie supus unor judecăți colective, mai mult sau mai puțin îndreptățite. Știu, însă, că singura unitate de măsură este dorința de a schimba ceva, orice, și curajul de a te pune de-a curmezișul sistemului, chiar și cu prețul de a nu fi mereu iubit. Am crezut asta la 20 de ani, o cred și astăzi, la 44 de ani".