Românul care susţine că se află în spatele tehnologiei de proiectare a imaginilor tridimensionale îşi aminteşte cum o greşeală de redactare l-a costat recunoaşterea internaţională.
Imaginile tridimensionale, capacitatea de a recrea şi reda realitatea sau imaginarul exact aşa cum percepe ochiul uman mediul înconjurător, a fost o fascinaţie, dar şi o provocare pentru tehnologie. Fie că vorbim de cinematografele 3D, fie de jocurile video tridimensionale, capacitatea de a reda imagini într-un astfel de format a generat, în ultimii ani, adevărate industrii, de sute de milioane de dolari.
Compania canadiană IMAX, care a fixat noi standarde de proiecţie a imaginii în industria filmului, are 394 de cinematografe în 44 de ţări, majoritatea fiind dotate cu tehnologia IMAX 3D, care permite redarea anumitor filme în format tridimensional. Un astfel de cinematograf va fi deschis şi la Bucureşti, odată cu darea în folosinţă a AFI Mall Cotroceni, la finele acestei luni. Puţină lume ştie însă că, în urmă cu 20 de ani, un român a depus la Organizaţia Internaţională pentru Proprietate Intelectuală (WIPO) un patent care breveta tocmai această tehnologie, de creare a imaginilor 3D color.
Gheorghe Mirică nu are astăzi nicio pretenţie financiară de la niciuna din companiile care au dezvoltat tehnologii de redare a imaginilor 3D, şi nici nu ar avea cum. Patentul depus (vezi facsimil), poate fi consultat public pe site-ul WIPO. „Am făcut prostia să fac referinţă numai la sisteme clasice de cinematograf şi, astfel, am lăsat posibilitatea adaptării sistemului 3D propus de mine la alte sisteme. În acest fel, IMAX a conceput un sistem unde pelicula este poziţionată orizontal, iar imaginea pe peliculă este întoarsă cu 90° faţă de sistemul clasic“, spune, pentru Capital, Gheorghe Mirică.
Inventatorul român, emigrat în Franţa în anii ‘80, nu şi-a imaginat posibilităţile de a dezvolta un astfel de sistem dincolo de cinematografie, în crearea de imagini digitale, informatică, telemetrie, industria spaţială, medicină etc. Contactaţi de Capital, reprezentanţii IMAX nu au oferit nicio informaţie în acest caz.
„Pentru toate aceste aplicaţii ale sistemului 3D nu s-au depus brevete, singurul valabil fiind cel depus de mine în 1989, dar eu sunt în imposibilitate de a revendica aceste aplicaţii, atâta timp cât ele nu se referă la cinematograful clasic“, adaugă Mirică, cel care a făcut primele încercări teoretice de dezvoltare ale sistemului pe vremea când lucra în laboratoarele Institutului de Chirurgie Cardiacă Fundeni, condus la acea dată de prof. dr. Ioan Pop de Popa.
După emigrarea în Franţa, în 1982, Mirică a lucrat în industria electronică. Împreună cu un grup de specialişti, a înfiinţat compania GMD, aportul său la capitalul societăţii fiind un alt brevet, care, pe baza unei tehnologii 3D, permitea crearea unui sistem de prevenire a accidentelor de automobil, preluat şi acesta de unii constructori de la acea dată. Mirică susţine că a fost sprijinit juridic, la acea vreme, de avocaţi ai lui Ion Țiriac. „Răspunsul a fost scurt: atâta timp cât nu este comercializat, oricine poate face cercetări asupra acestui sistem“, explică Mirică.
Profesorul Ioan Pop de Popa a confirmat pentru Capital că îşi aminteşte de Mirică. „Lucra la laboratorul foto al institutului, ştiu că a fugit în Franţa şi lucra la un moment dat cu Țiriac“.
Până la ora redactării articolului, omul de afaceri Ion Țiriac nu a oferit niciun răspuns în ceea ce priveşte ajutorul acordat inventatorului român.
Astăzi, la exact 20 de ani de la data depunerii brevetului internaţional, când acesta a devenit liber de drepturi, toti marii producători de televizoare dezvoltă sisteme 3D.
Gheorghe Mirică, inventator
